ICCJ. Decizia nr. 2020/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2020/2005
Dosar nr. 313/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 8087 din 19 octombrie 2004, reclamantul T.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, anularea hotărârii nr. 6263/7036 din 14 septembrie 2004, emisă de pârâtă şi să se constate calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că cererea sa de anulare a hotărârii de revizuire, are la bază certificatul nr. 44068/2004, eliberat de Arhivele Naţionale, pe care pârâta l-a înlăturat, fără a arăta motivul pentru care nu a fost luat în considerare, încălcând, astfel, prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 222, pronunţată la 19 noiembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului T.A., a anulat hotărârea de revizuire nr. 6263/7036 din 14 septembrie 2004 şi a menţinut hotărârea nr. 6263/7036 din 21 mai 2004, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din actele de la dosar rezultă că reclamantul a făcut dovada celor solicitate, şi anume, recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 309/2002, depunând la dosar, certificatul nr. 44068 din februarie 2004, eliberat de Ministerul de Interne, care dovedeşte faptul că în perioada 17 iunie 1951 - 6 iulie 1951, s-a aflat încorporat la Detaşamentul de muncă Hunedoara, motiv pentru care a admis acţiunea.
În ceea ce priveşte Decizia de revizuire din 14 septembrie 2004, emisă de pârâtă în baza prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, prin care i-a fost respinsă cererea reclamantului, cu motivarea că în livretul militar nu există nici o menţiune a faptului că reclamantul a efectuat stagiul militar, iar în carnetul de muncă este înscrisă menţiunea că solicitantul a lucrat, în acea perioadă, în Cantonul Provizoriu al Raionului Deva, instanţa de fond a anulat Decizia, considerând că certificatul nr. 44068 din februarie 2004 face dovada că în perioada 17 iunie 1951 - 6 iulie 1951, reclamantul fost încorporat la Detaşamentul de muncă Hunedoara.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, criticând soluţia, ca nelegală şi netemeinică, reiterând aceleaşi motive de casare pe care le-a susţinut la instanţa de fond, respectiv că dat fiind neconcordanţa dintre datele înscrise în certificatul emis de Ministerul de Interne şi datele consemnate în carnetul de muncă şi livretul militar, soluţia care se impunea, era de respingere a acţiunii şi menţinerea actului administrativ atacat.
Analizând actele şi lucrările din dosar, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, de prevederile acestei legi beneficiază cetăţenii români care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Instanţa de fond a interpretat corect aceste dispoziţii legale şi a admis acţiunea, constatând că din certificatul nr. 44068 din februarie 2004, emis de Ministerul de Interne - Arhivele Naţionale - Direcţia Arhivelor Istorice Centrale, rezultă că în perioada 17 iunie 1951 - 6 iulie 1951, reclamantul a fost încorporat în baza Ordinului nr. 2770 CM, la Detaşamentul de muncă Hunedoara, iar faptul că în carnetul de muncă nu este menţionat stagiul militar, nu înlătură dreptul reclamantului de a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002, pe perioada cât a efectuat serviciul militar în detaşament de muncă, astfel cum a dovedit cu certificatul emis de Ministerul de Interne şi declaraţiile martorilor O.P. şi M.I.
Corect a reţinut instanţa de fond, că, din moment ce acest act nu a fost revocat de emitent ori anulat, în procedura înscrierii în fals, este temeinic şi legal, şi astfel, Curtea urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinţei civile nr. 222 din 19 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2021/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
