ICCJ. Decizia nr. 2035/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2035/2005
Dosar nr. 704/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 30 din 18 octombrie 2001, pronunţată de Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Vâlcea, s-a admis în parte actul de sesizare formulat în temeiul prevederilor art. 37 alin. (1) şi art. 97 alin. (1), raportat la art. 36 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, de Procurorul financiar şi s-a dispus obligarea, în solidar, a pârâţilor O.C., în calitate de director şi V.S., în calitate de contabil şef, la plata în solidar a sumei de 740.278.800 lei despăgubiri civile către SC Z. SA Vlădeşti şi 34,48% dobânzi calculate asupra sumei susmenţionate, pentru perioada 24 februarie 1999 şi până la data achitării integrale a prejudiciului.
Prin aceeaşi sentinţă, O.C. a mai fost obligat, către aceeaşi societate, la plata unor despăgubiri în valoare de 38.988.200 lei, despăgubiri civile şi dobânzi aferente de 34,48% pe an, pentru perioada cuprinsă între 28 septembrie 1999 şi data achitării integrale a debitului. A fost exonerat, acelaşi pârât, de plata sumei de 80.989.000 lei către societate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, O.C. şi V.S., contestând faptul că ar fi răspunzători pentru prejudiciile create societăţii SC Z. SA.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 292 din 7 iunie 2002, a admis recursul declarat de V.S., a modificat sentinţa atacată şi, în fond, a exonerat-o pe aceasta de plata, în solidar cu O.C., a despăgubirilor civile în sumă de 740.278.800 lei şi a dobânzilor aferente.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins recursul jurisdicţional formulat în cauză de O.C.
Pentru a hotărî astfel, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut că în baza Legii nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, precum şi în baza statutului SC Z. SA Vlădeşti, contabilului-şef V.S. nu-i reveneau atribuţii cu privire la îndeplinirea sarcinilor stabilite în Adunarea Generală a Acţionarilor din data de 8 aprilie 1999 şi nici cu privire la exercitarea acţiunilor societăţii în faţa justiţiei, ea având numai atribuţiile stabilite prin Legea contabilităţii nr. 82/1991.
S-a mai reţinut, privitor la O.C., că acesta, în calitate de administrator al SC Z. SA Vlădeşti, a fost singurul răspunzător pentru prejudiciile create societăţii, răspundere ce-i revenea în baza art. 12 din Statutul acesteia şi a Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Procurorul general financiar şi O.C.
În recursul său, Procurorul general financiar a criticat soluţia de exonerare de răspundere a contabilului-şef V.S., ca fiind netemeinică şi nelegală.
În susţinerea recursului au fost invocate dispoziţiile art. 2 şi 11 din Legea nr. 82/1991, potrivit cărora contabilul-şef are atribuţii de evidenţiere în scripte a situaţiei contabile, de control al conformităţii acesteia cu dispoziţiile legale, de evaluare a situaţiei financiare şi de propunere a măsurilor necesare.
S-a mai susţinut în motivele de recurs, că V.S. a exercitat în fapt, alături de directorul O.C., conducerea executivă a societăţii, în absenţa existenţei unui consiliu de administraţie.
În recursul său, O.C. a criticat Decizia secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, în sensul că s-a rezumat la analizarea unui singur motiv de recurs, ignorându-le pe toate celelalte.
A mai susţinut, de asemenea, că în mod greşit, contabila-şefă V.S. a fost exonerată de răspundere, atâta vreme, cât aceasta, deşi răspunzătoare de comportamentul financiar al firmei, nu a făcut nici un demers pentru a aduce la cunoştinţa societăţii, dificultăţile existente la acest nivel.
De asemenea, acesta a declarat recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 235 din 1 aprilie 2003, pronunţată în baza art. 2812 C. proc. civ. şi prin care solicita completarea sentinţei civile nr. 292 din 7 iunie 2002.
Recursul formulat de Procurorul general financiar este fondat, pentru următoarele considerente.
Într-adevăr potrivit dispoziţiilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, atribuţiile contabilului-şef nu se rezumă numai la înregistrarea în acte a operaţiunilor contabile, ci presupune angajarea, alături de director, în tot ce înseamnă încasarea şi efectuarea de plăţi.
Prin urmare, tot ceea ce ţinea de administrarea bunurilor societăţii, trebuia să poarte viza de control financiar preventiv a intimatei.
Mai mult decât atât, conducerea executivă a societăţii o deţineau, în baza atribuţiilor conferite de către Adunarea Generală a Acţionarilor, directorul şi contabilul-şef care, în această postură îşi asumaseră, în cunoştinţă de cauză, rolul consiliului de administraţie, structură pe care SC Z. SA Vlădeşti n-o mai avea din 1998.
În concluzie, asumându-şi efectiv conducerea societăţii, în lipsa unui consiliu de administraţie, contabila-şefă V.S., alături de directorul O.C., a prejudiciat societatea SC Z. SA Vâlcea, printr-un management defectuos care nu i-au permis acesteia să-şi onoreze obligaţiile asumate.
Curtea va respinge recursul formulat în cauză de O.C. pentru următoarele considerente.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a analizat recursul jurisdicţional al recurentului, sub toate aspectele şi având în vedere întreaga complexitate a cauzei, astfel încât afirmaţia că s-a rezumat la primul motiv de recurs, nu corespunde realităţii.
În ceea ce priveşte criticile de fond aduse deciziei nr. 292 din 7 iunie 2002, acestea urmează a fi respinse, pentru considerentele expuse mai sus, avându-se în vedere împrejurarea că recurentul O.C., alături de intimata V.S., au exercitat în mod efectiv conducerea executivă a SC Z. SA Vâlcea.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 304, raportat la art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în cauză de Procurorul general financiar şi va respinge recursul declarat de O.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva deciziei nr. 292 din 7 iunie 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, casează Decizia atacată în parte, în sensul că respinge recursul jurisdicţional declarat de V.S. împotriva sentinţei nr. 30 din 18 octombrie 2001, a Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Vâlcea; menţine celelalte dispoziţii ale deciziei nr. 292 din 7 iunie 2002.
Respinge recursul declarat de O.C. împotriva aceleiaşi decizii şi împotriva deciziei nr. 235 din 1 aprilie 2003, a aceleiaşi instanţe, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2033/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 2037/2005. Contencios. Anulare ordin MAPDR.... → |
|---|
