ICCJ. Decizia nr. 2034/2005. Contencios. Anulare Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2034/2005
Dosar nr. 2201/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 iunie 2003, reclamanta Asociaţia C.A. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea HG nr. 143/2003 (M. Of. nr. 151/10.03.2003).
În motivarea cererii se arată că Hotărârea de Guvern stabileşte procentul ce urmează a fi aplicat pentru calculul remuneraţiei cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme, pentru anul 2002, prin aceasta încălcându-se principiul neretroactivităţii legii. Se mai susţine că, în mod greşit au fost incluse în hotărâre, organismele de televiziune, între utilizatorii care intră în sfera sa de aplicare, deoarece aceştia nu folosesc în realizarea şi emiterea programelor lor, fonograme, ci fixări audiovizuale. Hotărârea respectivă presupune obligativitatea gestionării colective a drepturilor conexe, ceea ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 8/1996.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1898 din 12 noiembrie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Instanţa a apreciat că, prin hotărârea atacată nu se produce vreun prejudiciu, reclamantei, al cărui obiect de activitate nu se încadrează în categoria utilizatorilor, neavând drepturi şi obligaţii rezultate din această hotărâre.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta Asociaţia C.A., susţinând în esenţă că potrivit statutului are obligaţia de a acţiona în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acţiuni în justiţie. De asemenea, că vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de OUG nr. 26/2000.
Recursul este fondat.
Dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, prevăd dreptul şi obligaţia acestor organisme de a urmări crearea cadrului necesar pentru urmărirea unui interes general şi de grup.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 8/1996 şi ale OUG nr. 26/2000, a fost adoptat statutul Asociaţiei C.A., în care se precizează interesul general şi de grup urmărit de această asociaţie.
Astfel, art. 4 menţionează la scopurile Asociaţiei C.A., promovarea aplicării unor îmbunătăţiri necesare legislaţiei curente în audiovizual.
Art. 17, la îndatoririle Asociaţiei C.A., precizează şi acţionarea în sensul apărării intereselor membrilor în relaţia cu iniţiative sau acte legislative şi reglementative relative în mod direct sau indirect în domeniul audiovizual.
Prevederile sus-citate demonstrează faptul că recurenta are obligaţia statutară de a acţiona în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acţiuni în justiţie.
Vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de OUG 26/2000, în sensul urmăririi unui interes general sau de grup, şi anume, interesul de grup al membrilor Asociaţiei C.A. şi interesul general de a se adopta o legislaţie necesară dezvoltării domeniului audiovizual.
Este greşită interpretarea instanţei de fond. în sensul că HG nr. 143/2003 instituie drepturi şi obligaţii. numai pentru membrii Asociaţiei C.A., neafectând drepturi ale reclamantei-recurente. Chiar dacă un act normativ nu instituie drepturi şi obligaţii în sarcina unei persoane juridice, aceasta nu exclude posibilitatea ca acelaşi act să încalce drepturile acelei persoane juridice reglementate prin alte acte legislative.
În ipoteza în care s-ar accepta teza lipsei calităţii procesuale active a reclamantei-recurente în atacarea actului administrativ contestat, s-ar ajunge la soluţia profund inechitabilă a înlăturării din rândul celor îndreptăţiţi să atace în justiţie, respectiva reglementare, a persoanei împuternicite să negocieze şi să reprezinte utilizatorii.
Aşa fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Asociaţia C.A. împotriva sentinţei civile nr. 1898 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2014/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 2041/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
