ICCJ. Decizia nr. 2041/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2041/2005
Dosar nr. 225/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.L. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării, solicitând anularea dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 4652/1999, emis de pârât, ca nelegale. Este vorba despre acele dispoziţii care în opinia sa încalcă reglementarea instituită prin art. 58 şi art. 60 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, ce stabilesc gratuitatea învăţământului de stat.
Reclamantul a mai susţinut că prin aplicarea acestui ordin a fost prejudiciat, deoarece i s-a impus plata unei taxe de 350 Euro, pentru şcolarizare în cadrul Universităţii D.J., din Galaţi.
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că prin actul administrativ atacat nu a fost nesocotit principiul gratuităţii învăţământului de stat universitar, ci s-a dispus, în condiţiile Legii nr. 84/1995, cu privire la învăţământul universitar de stat cu taxă.
De asemenea, că lui M.L. i s-a pus în vedere să-şi plătească studiile la a doua facultate, după expirarea duratei normale de şcolarizare pentru prima, măsură luată de rectorat, care nu încalcă nici legea şi nici ordinul a cărui anulare a fost cerută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul.
Recurentul a susţinut că sentinţa este nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a ignorat faptul că Ordinul nr. 4652 din 8 octombrie 1999, emis de pârât, nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
Pe de altă parte, curtea de apel a apreciat în mod greşit că normele cuprinse în actul administrativ cu caracter normativ, sunt conforme cu prevederile art. 58 şi art. 60 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, în redactarea de la data emiterii ordinului.
Criticile nu sunt întemeiate.
Ordinul nr. 4652 din 8 octombrie 1995, emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, privind criteriile generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în învăţământul superior de stat din anul 2000, a fost adus la cunoştinţa generală a tuturor subiecţilor de drept vizaţi, prin publicare pe pagina de internet a acestei autorităţi a administraţiei publice centrale de specialitate. El conţine o serie de precizări de detaliu necesare pentru aplicarea dispoziţiilor Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial, Partea I-a, de a cărei necunoaştere, reclamantul nu se poate prevala.
Potrivit art. 58 alin. (1) din această lege, învăţământul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă conform legii.
Rezultă prin urmare, că în România învăţământul universitar de stat este atât gratuit, cât şi cu taxă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (2) din aceeaşi lege, se percep taxe pentru depăşirea duratei de şcolarizare prevăzută de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planurilor de învăţământ. Totodată, se pot percepe taxe şi pentru activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.
Ordinul ministerial nu adaugă nimic nou normelor legale mai sus enunţate, ci aduce precizări utile pentru aplicarea lor întocmai, stabilind, aşa cum a reţinut prima instanţă, că studenţii instituţiilor de învăţământ superior înmatriculaţi în anii precedenţi pe locuri finanţate de la bugetul de stat, care renunţă la continuarea studiilor sau decid să facă a doua specializare în cadrul aceleiaşi universităţi sau într-o altă universitate, beneficiază de subvenţia de la bugetul de stat, numai pe durata normală de studiu (scăzând din durata de studiu a noii specializări, anii de studiu cu finanţare de la buget la specializarea iniţială).
Dacă prima specializare este realizată prin achitarea taxei de studiu, cea de a doua specializare poate fi făcută cu finanţare de la bugetul de stat.
Ori în speţă, reclamantul însuşi a admis că a beneficiat anterior, timp de 4 ani de studii, fără taxă, respectiv un an la Colegiul tehnic al Universităţii D.J. şi 3 ani, la o facultate real-umanistă, ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că el nu mai poate beneficia de gratuitate peste durata de şcolarizare prevăzută pentru prima specializare.
Ţinând seama de aceste considerente şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinţei civile nr. 183 din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2034/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 2042/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
