ICCJ. Decizia nr. 2101/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2101/2005
Dosar nr. 7017/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 649 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin care acesta a solicitat anularea hotărârii nr. 12794 din 8 aprilie 2004, emisă de pârâtă şi pe cale de consecinţă, stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut din actele dosarului, că reclamantul, în luna martie, anul 1944, s-a refugiat împreună cu familia sa, din Vaslui, în localitatea Orlat, judeţul Sibiu, de unde s-a întors în luna noiembrie 1944.
A mai reţinut instanţa, că localitatea Vaslui nu a fost cedată autorităţilor maghiare, rămânând în administrarea Statului Român, astfel că neavând loc o schimbare a administraţiei, reclamantul nu poate invoca motivul de persecuţie etnică al refugiului şi ca urmare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul C.D., susţinând că se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, întrucât strămutarea sa, împreună cu mama şi fraţii săi, din localitatea de domiciliu, s-a făcut în mod forţat, dictată de administraţia germană de ocupaţie, în timp ce tatăl, lucrător la C.F.R., a fost reţinut pentru front.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În cauză, se constată că strămutarea reclamantului şi a membrilor de familie nu a fost determinată de persecuţii de natură etnică, în sensul prevăzut de art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Rezultă, aşadar, că voinţa legiuitorului este aceea ca numai persoanele prevăzute la art. 1 din lege, să fie considerate ca persecutate etnic şi în consecinţă, să beneficieze de drepturile prevăzute de această lege.
Faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.D. împotriva sentinţei civile nr. 649 din 17 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2082/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2102/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
