ICCJ. Decizia nr. 2124/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi aferente categoriei persoanelor cu handicap accentuat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2124/2005
Dosar nr. 4637/2004
Şedinţa publică din 31 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Ş.G. a chemat în judecată Comisia Superioară de Expertiză a Persoanelor cu handicap şi Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Mehedinţi, solicitând instanţei să dispună a i se acorda drepturile aferente categoriei persoanelor cu handicap accentuat şi să se anuleze Decizia nr. 582 din 17 februarie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 1675 din 3 octombrie 2001, Comisia Superioară de Expertiză a Persoanelor cu Handicap i-a acordat diagnosticul de handicap accentuat, datorită maladiilor de care suferea, făcând, totodată, menţiunile că „Decizia este permanentă", iar „bolnavul nerevizuibil".
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 6 din 16 ianuarie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 582 din 17 februarie 2003 şi obligarea pârâtei să emită decizie privind încadrarea în categoria persoanelor cu handicap.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că maladiile de care suferă reclamanta, în raport cu prevederile Ordinului nr. 726/2001, demonstrează că aceasta trebuie încadrată în gradul de handicap accentuat, aşa cum a fost prin Decizia nr. 1675/2001, că natura bolilor respective se constituie în handicap, şi nu în simple maladii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Direcţia Generală de Asistenţă Socială Mehedinţi.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că din expertiza medicală efectuată în cauză rezultă că intimata a fost diagnosticată cu o serie de boli, datorită cărora s-ar putea încadra în categoria de persoane cu handicap accentuat, conform Ordinului nr. 726/2002, numai că ea nu a depus la dosarul înaintat Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi Mehedinţi, certificatele medicale din care să rezulte că suferea de aceste boli.
Recursul este nefondat.
Reclamanta Ş.G. a solicitat instanţei, acordarea drepturilor aferente categoriei persoanelor cu handicap accentuat şi anularea deciziei nr. 582 din 17 februarie 2003.
Prin această decizie s-a stabilit că reclamanta suferă de mai multe boli şi nu prezintă un handicap, astfel că nu se încadrează în criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 726/2002. De asemenea, s-a prevăzut şi faptul că bolnava nu este revizuibilă, raportul de expertiză medico-legală dispus de către instanţă şi efectuat în cauză (7 ianuarie 2004) conchide, însă, şi aceasta după numai 1 an de la emiterea sus-menţionatei decizii, că reclamanta prezintă diagnosticul de: Parapareză spastică prin spondilo-discartroză lombară deformată. Ochiul drept - atrofie optică sechelară meningită TBC. Regres cognitivi accentuat sechelar şi involutiv. CICD. BRS - major. Insuficienţă cardiacă cls. II/III NYHA. Deficienţă funcţională gravă prin tulburare de locomoţie şi relaţionare. Incapacitate adaptativă 90%. Grad I invaliditate. În fine s-a stabilit că reclamanta are capacitatea de muncă pierdută corespunzător gr. I de invaliditate.
Toate aceste boli sunt prevăzute, însă, şi de Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002, al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, astfel că la o analiză atentă a acestora, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, concluzia la care se ajunge, este aceea că ele se pot constitui într-un handicap accentuat şi nu pot fi privite ca simple maladii.
De altfel, prin Decizia nr. 1675/2001, acelaşi Secretariat de Stat pentru Persoanele cu Handicap, prin Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap, stabileşte că Ş.G. are un handicap permanent şi că este nerevizuibilă, deşi aceasta prezenta şi la vremea respectivă, insuficienţă cardiacă II/III NYHA, şi nu III/IV.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială Mehedinţi urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 6 din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2102/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2128/2005. Contencios. Anulare măsură de... → |
|---|
