ICCJ. Decizia nr. 2087/2005. Contencios. Anulare somatie de plata. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2087/2005
Dosar nr. 6724/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 30 iulie 2003, reclamantul T.N. a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. 16645 din 21 iulie 2003 şi a adresei nr. 16642 din 21 iulie 2003, emise de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Feteşti, acte de executare emise în baza ordinului de executare nr. 22 din 8 noiembrie 1999, al Colegiului jurisdicţional Ialomiţa, cu referire la sentinţa nr. 28 din 5 mai 1999, pronunţată de acest colegiu jurisdicţional.
În motivarea cererii sale, contestatorul a invocat motive vizând exclusiv legalitatea şi temeinicia titlului executoriu în baza căruia s-a pornit executarea, respectiv a sentinţei nr. 28/1999, a Colegiului jurisdicţional Ialomiţa, prin care s-a reţinut în sarcina Asociaţiei C. Borduşani (al cărui reprezentant fusese contestatorul), un debit la bugetul statului, reprezentând subvenţie încasată necuvenit şi dobânzi bancare.
Prin sentinţa nr. 52 din 21 octombrie 2003, Colegiul jurisdicţional Ialomiţa, în baza art. 130 din Legea nr. 94/1992, republicată, modificată şi completată, coroborat cu art. 35 alin. (5) al Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, a anulat contestaţia la executare formulată împotriva ordinului de executare nr. 22/1999, ca netimbrată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, contestatorul T.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că cererea sa este scutită de taxă de timbru, întrucât prevederile Legii nr. 146/1997, privind aceste taxe, se referă doar la cele datorate pentru serviciile prestate de instanţele judecătoreşti, fără a fi avute în vedere şi instanţele Curţii de Conturi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, căreia i s-a transmis, spre soluţionare, recursul, a calificat acest recurs, ca pe o contestaţie formulată, atât împotriva somaţiei la plată comunicată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Feteşti, emisă în baza Ordinului de executare nr. 22/1999 al Camerei de Conturi Ialomiţa, cât şi a sentinţei acesteia, privind timbrarea contestaţiei potrivit legii.
Instanţa a considerat că în raport cu dispoziţiile Legii nr. 92/1994, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995, contestaţia la executare este scutită de timbru, reţinând că, în acelaşi sens, s-au pronunţat în mod constant instanţele Curţii de Conturi.
În ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare, în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut că, în speţă, contestatorul putea invoca pe această cale vicii ale titlului executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească.
A mai reţinut că acesta nu poate fi obligat la plata sumelor pentru care s-a pornit executarea, întrucât nu există nici un titlu executoriu emis pe numele contestatorului, persoana debitoare fiind SC C.C. SRL Borduşani. Nu are relevanţă faptul că acesta a fost administratorul acestei societăţi.
În considerarea acestor motive, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 340 din 18 februarie 2004, a admis contestaţia la executare şi a anulat dispoziţia nr. 16645 din 21 iulie 2003, emisă de pârâtă.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Feteşti, care a susţinut, în esenţă, legalitatea formelor de executare contestate, în raport cu prevederile art. 18 alin. (1) şi (2) C. proCod Fiscal şi cu împrejurarea că aceste acte s-au emis pe numele contestatorului, şi nu pe cel al SC C.C. SRL Borduşani sau al Asociaţiei C. Borduşani, al căror reprezentant a fost.
Recursul se va admite, în sensul şi în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (3) C. proc. civ., „În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză, sau după caz, de competenţa instanţei expres prevăzută de lege".
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 117/2003, dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicţionale de pe lângă Camerele de Conturi, sunt preluate de tribunale, fiind, deci, echivalate din punct de vedere al competenţei materiale, cu instanţele de acest grad.
Din coroborarea celor două texte normative, rezultă că după intrarea în vigoare a OUG nr. 117/2003, hotărârile pronunţate de Colegiile jurisdicţionale sunt susceptibile numai de recurs, nemaiexistând calea recursului jurisdicţional, în condiţiile în care Curtea de Conturi nu mai are activitate jurisdicţională. Reiese, totodată, că recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de aceste colegii jurisdicţionale (a căror activitate a fost preluată de tribunale), sunt de competenţa curţilor de apel, ca instanţă imediat superioară.
În considerarea celor expuse, se impune concluzia că, deşi Curtea de Apel Bucureşti a analizat recursul lui T.N., ca pe o veritabilă contestaţie, în realitate, totuşi, aceasta era învestită şi competentă să soluţioneze recursul.
Practic, instanţa a calificat greşit cererea cu care a fost învestită, considerând eronat că recursul formulat ar fi o simplă acţiune (contestaţie). Aceasta se explică şi prin faptul că instanţa şi-a intitulat hotărârea „sentinţă", pe care a pronunţat-o „cu recurs".
Având în vedere această situaţie şi în considerarea prevederilor art. 313 şi art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va admite prezentul recurs, va casa sentinţa atacată şi va trimite dosarul, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care urmează să soluţioneze recursul declarat de T.N., în compunerea legală pentru soluţionarea acestei căi de atac.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va avea în vedere şi existenţa unei eventuale identităţi între prezenta cauză şi cea care a format obiectul dosarului nr. 9/2003, al Colegiului jurisdicţional Ialomiţa, în legătură cu care s-a pronunţat şi Decizia nr. 400/2003, a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Finanţelor Publice Feteşti împotriva sentinţei civile nr. 340 din 18 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2078/2005. Contencios. Anulare decizie A.R.R.... | ICCJ. Decizia nr. 2091/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
