ICCJ. Decizia nr. 2115/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2115/2005
Dosar nr. 7753/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1529 din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa şi a anulat hotărârea nr. 1457 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 19 octombrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut din actele dosarului, că reclamanta este fiica lui G.E. căreia, în baza hotărârii nr. 209 din 19 aprilie 2002, emisă de Comisia specială din cadrul pârâtei, i-a fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, fiind strămutată la 1 octombrie 1940, din Cadrilater, în România, comuna Sarighiol - Deal, unde, la 20 octombrie 1942, s-a născut reclamanta.
În motivarea soluţiei, instanţa a argumentat că şi copiii născuţi ulterior strămutării părinţilor, au suferit aceleaşi privaţiuni, ca şi aceştia şi nu ar fi echitabil, să nu beneficieze şi ei de aceleaşi drepturi, astfel că reclamanta este îndreptăţită să i se acorde beneficiul dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, criticând-o ca nelegală, pentru motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că, în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei, întrucât la data de 15 septembrie 1940, de când a început perioada de strămutare a părinţilor săi, aceasta nu era născută.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În raport cu aceste dispoziţii, în mod corect a reţinut instanţa, că reclamanta, fiind născută în perioada de strămutare a mamei sale, are acelaşi statut de persoană refugiată, beneficiind de prevederile legii, având în vedere că efectele nefavorabile ale strămutării forţate, din motive etnice, s-au răsfrânt şi asupra acesteia.
Faţă de cele ce preced, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat, cu obligarea recurentei, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 6.000.000 lei, dovedite cu chitanţa depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 1529 din 23 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la 6.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2093/2005. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 2117/2005. Contencios → |
|---|
