ICCJ. Decizia nr. 2117/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2117/2005
Dosar nr. 2308/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 februarie 2001, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul C.A. a solicitat anularea Ordinului nr. 38/3 din 12 ianuarie 2001, emis de ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, prin care a fost eliberat din funcţia de expert categoria A, clasa 2, gradul 2 din cadrul Consiliului de Coordonare Economico-Financiară - Departamentul pentru Dialog Social, începând cu 9 ianuarie 2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 467 din 11 aprilie 2001, a respins acţiunea, reţinând legalitatea actului contestat.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 290 din 30 ianuarie 2002, a admis recursul declarat de reclamant şi a modificat sentinţa, în sensul că a admis acţiunea, a anulat ordinul contestat şi a dispus reîncadrarea reclamantului în aparatul de lucru al Guvernului României, într-un post echivalent funcţiei publice deţinute la data eliberării din funcţie, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului avute.
A obligat pârâtul la plata salariului cuvenit, de la data eliberării din funcţie şi până la reîncadrarea reclamantului şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2002, Guvernul României, a solicitat revizuirea deciziei nr. 290 din 30 ianuarie 2002, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susţinând că actul administrativ în discuţie a fost emis de altă persoană de drept public, decât Guvernul României, şi anume, de Secretariatul General al Guvernului; astfel cauza s-a soluţionat greşit, în contradictoriu cu el, şi nu cu Secretariatul General.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 779 din 26 februarie 2003, a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2004, Guvernul României a formulat cerere de revizuire a aceleiaşi decizii nr. 290/2002, a Curţii Supreme de Justiţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Se susţine că la 22 ianuarie 2004, C.A., cu adresa nr. 17/895, i-a solicitat punerea în executare a deciziei nr. 290/2002 şi a depus acte, care nu îi erau cunoscute şi din care rezultă că la data soluţionării cauzei (30 ianuarie 2002), el se afla reîncadrat într-o funcţie publică, încă din luna mai a anului 2001, aflată în aparatul administraţiei publice centrale din subordinea sa.
Consideră că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.; astfel, dispoziţiile privind reîncadrarea acestuia într-o funcţie publică, precum şi plata drepturilor salariale până la această dată, nu se mai justifică.
Totodată, susţine că Ordinul nr. 38/3/2001 nu a fost emis de Guvernul României, astfel că nu îi este opozabil.
Ultima susţinere nu poate fi primită, în cauză existând autoritate de lucru judecat - Decizia nr. 779/203 a Curţii Supreme de Justiţie, care a respins cererea de revizuire bazată pe art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Revizuirea de faţă bazată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.
„Actele noi" prezentate, din care rezultă că C.A. a fost încadrat, prin concurs, la Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, în luna mai 2001, (la cinci luni de la data eliberării din funcţie), nu pot constitui motiv de revizuire a deciziei nr. 29/2001, întrucât noul loc de muncă nu are obligaţia să-l despăgubească pentru perioada ianuarie - mai 2001 şi nici să i se asigure o retribuţie echivalentă cu cea avută înainte de eliberarea din funcţie, prin Ordinul nr. 38/3 din 12 ianuarie 2001.
Ori, prin Decizia nr. 290/2001, a cărei revizuire se solicită, a dispus: reîncadrarea în aparatul de lucru al Guvernului României, într-un post echivalent funcţiei deţinute la data eliberării din funcţie, cu respectarea categoriei, clasei, gradului avute, obligarea pârâtului (Guvernul României), la plata salariului cuvenit de la data eliberării din funcţie şi până la reîncadrarea reclamantului, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., revizuientul va fi obligat la plata sumei de 8 milioane lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu actul existent la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Guvernul României împotriva deciziei nr. 290 din 30 ianuarie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Obligă revizuientul, la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2115/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2122/2005. Contencios → |
|---|
