ICCJ. Decizia nr. 2199/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2199/2005
Dosar nr. 7380/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 11 mai 2004, reclamanta B.F. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 13276 din 10 martie 2004, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 754 din 1 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei B.F., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a anulat hotărârea nr. 13276 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004, ca succesoare după B.V.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este soţia supravieţuitoare a defunctului B.V., despre care s-a făcut dovada că în timpul ocupaţiei străine a Ardealului de Nord a fost refugiat din localitatea de domiciliu, pe considerente etnice. Astfel, în perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945, defunctul a fost refugiat în localitatea Dângăul Mare, aflată în teritoriul românesc neocupat.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj care a susţinut că refugiul soţului reclamantei a avut loc în localitatea Căpuşu Mare, localitate aflată sub ocupaţia regimului austro-ungar, nefăcându-se dovada persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamanta este soţie supravieţuitoare a defunctului B.V.
Din probele administrate în cauză, se reţine că soţul reclamantei a fost refugiat din localitatea de domiciliu, pe considerente etnice.
Astfel, în perioada 1 mai 1941 - 6 martie 1945, B.V. a fost refugiat în localitatea Dângăul Mare, aflată în teritoriul românesc neocupat, şi nu în localitatea Căpuşu Mare, astfel cum susţine în mod eronat recurenta.
În consecinţă, în calitate de soţie supravieţuitoare, reclamanta B.F. este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele prezentate, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 754 din 1 iunie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2198/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
