ICCJ. Decizia nr. 2210/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2210/2005
Dosar nr. 8316/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1590/2004, reclamantul L.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 12445/12419 din 17 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că greşit pârâta i-a respins cererea, pe motiv că nu a dovedit legătura de rudenie dintre el şi D.S., deoarece i-au fost refuzate declaraţiile martorilor D.I. şi M.C., în măsură să dovedească această legătură de rudenie.
Prin sentinţa civilă nr. 1951 din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de L.S., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei, prin proba cu martori şi nici data la care a început perioada de persecuţie, prin acte oficiale.
S-a mai reţinut că celelalte înscrisuri depuse la dosar, care se referă la S.D., nu pot constitui probe utile şi concludente în cauză, deoarece din certificatul de naştere al reclamantului rezultă că tatăl său se numeşte S.L., şi nu S.D.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, L.S., care a motivat, în esenţă, că declaraţiile martorilor D.I. şi M.C. pot atesta legătura de rudenie între reclamant şi D.S.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice, prin proba cu martori şi nici data la care a început perioada de persecuţie.
Înscrisurile depuse la dosar, care se referă la D.S., nu pot constitui probe utile şi concludente în cauză, deoarece din certificatul de naştere al reclamantului rezultă că tatăl său se numeşte S.L., şi nu D.S.
Susţinerile reclamantului, în sensul că D.S. şi L.D. sunt aceeaşi persoană, nu sunt dovedite cu acte de stare civilă, din care să rezulte schimbarea administrativă a numelui de familie.
În certificatul de căsătorie ce atestă căsătoria încheiată la data de 12 noiembrie 1922, apare numele soţului D.S., iar în certificatul de deces ce atestă decesul din data de 16 februarie 1976, apare numele decedatului D.S. În tot acest interval, 1922 - 1976, D.S. nu şi-a schimbat numele de D., cu numele de L.
Având în vedere considerentele prezentate şi faptul că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar motivele de recurs nu sunt de natură a duce la casarea acesteia, urmează ca recursul declarat să fie respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.S. împotriva sentinţei civile nr. 1951 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2209/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2211/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
