ICCJ. Decizia nr. 2207/2005. Contencios. Acordare drepturi compensatorii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2207/2005
Dosar nr. 8221/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 16 iunie 2004, reclamantul C.M. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12394/11953 din 13 mai 2004 şi acordarea drepturilor ce i se cuvin potrivit Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că al doilea refugiu al părinţilor săi, C.G. şi C.E., a fost în luna martie 1944, din comuna Mereni Lăpuşna - Basarabia, în comuna Gherghiţa, judeţul Prahova, el născându-se în comuna Mereni, în anul 1943, părinţii săi stabilindu-se definitiv în municipiul Brăila, în anul 1960.
Prin sentinţa civilă nr. 1747 din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 12394/11953 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 14 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în perioada 1943 - 1944, în condiţiile înaintării armatei sovietice, au avut loc masive refugieri ale populaţiei de origine etnică română, din cauza evenimentelor istorice, politice şi militare ale statului român. S-a apreciat că şi pentru această perioadă de timp pot fi incidente prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece persecuţia de ordin etnic este evidentă.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că în perioada iunie 1941 - martie 1944, în Basarabia era administraţie românească şi nu existau motive de persecuţie etnică.
Recursul este nefondat.
Se reţine că numita E.C., profesoara reclamantului, din 1944, la Şcoala Generală Gherghiţa, a declarat la notar, că în urma evacuării împreună cu familia, la data de 14 martie 1944, din localitatea Mereni - Basarabia, C.M. a venit în România, în comuna Gherghiţa, judeţul Prahova, unde s-a stabilit, iar de la acea dată şi până în prezent, reclamantul nu s-a mai întors în Basarabia.
Aceeaşi martoră relatează despre ordinul de evacuare cunoscut sub denumirea „Acţiunea Colonel Mosiu", prin care s-a ordonat Ministerului Apărării Naţionale, declanşarea acţiunii de evacuare a celor 4 provincii româneşti (Basarabia, Bucovina, Ţinutul Herţa şi Transnistria), care făceau parte integrantă din România Mare.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut ca perioadă de început a refugiului, data de 14 martie 1944, depoziţia profesoarei reclamantului coroborându-se cu cea a lui H.J.
Faţă de considerentele mai sus expuse, se reţine că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, motivele de recurs nefiind de natură să ducă la casarea acesteia şi în consecinţă, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1747 din 17 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2199/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2209/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
