ICCJ. Decizia nr. 2212/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2212/2005
Dosar nr. 8531/2004
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta N.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 13476 din 11 martie 2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi recunoaşterea calităţii de refugiată, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, deşi a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia sa, cererea i-a fost respinsă.
Prin sentinţa civilă nr. 1018 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta N.A. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a dispus anularea hotărârii nr. 13476 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 6 septembrie 1940 - 15 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost nevoită să părăsească, împreună cu familia sa, localitatea de domiciliu şi a făcut dovada că a suferit prejudicii, în urma refugierii forţate a familiei sale.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj care a motivat, în esenţă, că schimbul de domiciliu nu a fost urmare a persecuţiei din motive etnice, ci urmare a schimbării locului de muncă a tatălui reclamantei.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile martorilor rezultă că reclamanta, născută la 28 iunie 1939, în Ocna Dej, judeţul Cluj, a fost nevoită să se refugieze în luna august 1940, împreună cu părinţii săi, din localitatea de domiciliu, Dej, judeţul Cluj, în localitatea Pecs din Ungaria, întrucât tatăl său, care era angajat la Depoul Dej - Triaj, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria.
Părăsirea domiciliului familiei T., a fost determinată de presiunile etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena, şi în sensul maghiarizării lor şi obligării de a-şi muta domiciliul şi a se stabili în localităţi din Ungaria, mai puţin populate.
În raport cu considerentele prezentate, se reţine că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, motivele de recurs nefiind de natură a duce la casarea acesteia, situaţie în care recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1018 din 3 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2215/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
