ICCJ. Decizia nr. 221/2005. Contencios. Anulare acte control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 221/2005
Dosar nr. 3019/2003
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 aprilie 2003, reclamanta SC C. SA Sighişoara a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, solicitând anularea deciziei nr. 95 din 16 aprilie 2003 şi suspendarea executării procesului-verbal de control din 27 februarie 2003, prin care s-au stabilit în sarcina societăţii, obligaţii bugetare în valoare totală de 5.203.775.786 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin Decizia atacată, pârâtul a dispus în mod nejustificat suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de control, deşi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 10 din OUG nr. 13/2001.
De asemenea, reclamanta a arătat că se impune suspendarea executării obligaţiilor bugetare, întrucât executarea silită ar aduce grave prejudicii, activităţii curente a societăţii.
Prin sentinţa nr. 157 din 26 mai 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei prin care Ministerul Finanţelor Publice a hotărât suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de control şi obligarea pârâtului la judecarea pe fond a cererii.
Totodată, instanţa a dispus suspendarea executării actelor administrative, cu privire la debitul de 5.203.775.786 lei, până la data soluţionării pe fond a contestaţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că măsura suspendării soluţionării contestaţiei este neîntemeiată, nefiind îndeplinite toate cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 10 din OUG nr. 13/2001.
Referitor la cererea de suspendare a executării, instanţa a constatat că prin plata imediată a sumei stabilite prin procesul-verbal de control, s-ar bloca, practic, activitatea economico-financiară a firmei, astfel încât sunt întrunite cerinţele art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au arătat că în cauză, au fost în mod corect aplicate prevederile art. 10 din OUG nr. 13/2001, întrucât constatările din procesul-verbal de control fac şi obiectul cercetării penale.
Referitor la cererea de suspendare a executării actelor administrative, s-a menţionat că nu sunt întrunite condiţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, întrucât nu au fost parcurse căile administrativ-jurisdicţionale prevăzute de legislaţia în vigoare, Ministerul Finanţelor Publice nepronunţându-se pe fondul contestaţiei.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, între timp, Ministerul Finanţelor Publice a procedat la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de control, în care sens a fost emisă Decizia nr. 336 din 13 octombrie 2003.
Acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestui act administrativ a fost admisă parţial de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 26 din 26 ianuarie 2004, prin care s-a dispus anularea în parte şi exonerarea societăţii, de plata unora din obligaţiile bugetare stabilite, hotărârea fiind atacată cu recurs, nesoluţionat până în prezent.
În raport cu actele amintite mai sus, Curtea constată că recursul apare, practic, lipsit de interes, în condiţiile în care pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a soluţionat pe fond contestaţia, iar măsura suspendării executării silite s-a dispus numai până la data pronunţării deciziei în procedura administrativ-jurisdicţională prevăzută de OUG nr. 13/2001.
De altfel, astfel cum rezultă din încheierea aceleiaşi instanţe, nr. 521 din 10 noiembrie 2003, s-a dispus între timp şi suspendarea executării deciziei nr. 336/2003, a Ministerului Finanţelor Publice.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 157 din 26 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2197/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2213/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
