ICCJ. Decizia nr. 2219/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2219/2005
Dosar nr. 438/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 4386/2004, reclamantul B.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 13495/205 din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna septembrie 1940 s-a refugiat împreună cu familia sa, din Basarabia, cu ajutorul Crucii Roşii.
Prin sentinţa civilă nr. 20 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 13495/205 din 6 septembrie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la data 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, împreună cu familia acestuia s-a refugiat din Chişinău, în luna septembrie 1940, în România, oraşul Călăraşi.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii municipiului Bucureşti, care a motivat că în dosarul depus la Comisie nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
În adeverinţa nr. 453 B, eliberată de Prefectura judeţului Buzău - Comisia de Triere a Refugiaţilor din Basarabia şi Bucovina, se consemnează că B.G. (tatăl reclamantului), împreună cu soţia şi cei şase copiii s-au refugiat la data de 1 septembrie 1940, din Chişinău - Lăpuşna, prin punctul de frontieră Ungheni, înscris în Registrul de Triere al Refugiaţilor al Prefecturii judeţului Buzău, la nr. 457 B, aceştia stabilindu-şi domiciliul în oraşul Călăraşi. Totodată, în extrasul din Tabloul celor refugiaţi din Basarabia şi Bucovina se menţionează că B.G., împreună cu soţia sa şi copiii acestora s-au refugiat din Chişinău, în oraşul Călăraşi.
Din actele prezentate rezultă, aşadar, că reclamantul, împreună cu familia acestuia, s-a refugiat din Chişinău, în luna septembrie 1940, în România, oraşul Călăraşi.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-şi sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 20 din 11 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2214/2005. Contencios. Anulare decizie Comisie... | ICCJ. Decizia nr. 2220/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
