ICCJ. Decizia nr. 2227/2005. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2227/2005
Dosar nr. 634/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
H.M., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, Direcţia Regională Vamală Arad şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, a solicitat anularea deciziilor nr. 1266/2003, nr. 1194/2003 şi nr. 1264/2003, emise de prima pârâtă şi nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, emisă de ultima pârâtă, avizul nr. 5190 din 5 august 2003, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, adresa nr. 16721 din 20 august 2003 a celei de a doua pârâte şi obligarea pârâtelor la respectarea încadrării reclamantului efectuată în baza şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 161/2003, prin Decizia nr. 1163/2003 şi obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor Bucureşti, la plata drepturilor salariale cuvenite, ce vor decurge din aplicarea legii salariale echivalente noilor grile pe anul bugetar 2004.
S-a mai solicitat constatarea pe cale de excepţie, a nelegalităţii deciziei nr. 1266 din 14 august 2003, emisă de Directorul general al pârâtei Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, prin care s-a dispus reîncadrarea funcţionarilor publici din direcţiile regionale vamale şi birourile vamale, fiind emisă cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcţia publică de inspector vamal A.II.1, în temeiul Legii nr. 188/1999 şi OG nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal.
În baza art. XVII din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţii publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, Direcţia Generală a Vămilor avea obligaţia de a efectua reîncadrarea funcţionarilor publici pe noile funcţii publice până la 15 iulie 2003.
În vederea efectuării reîncadrărilor, Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003, prin care sunt aprobate Instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, iar prin Decizia Directorului general a Direcţiei Generale a Vămilor, la 15 iulie 2003, s-a făcut numirea în noua funcţie publică, aceasta comunicându-i-se odată cu punctajul obţinut.
Având punctajul 10 a fost numit prin Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, în funcţia de consilier superior.
Prin Decizia nr. 1194/2003, Autoritatea Naţională a Vămilor a dispus revizuirea tuturor încadrărilor funcţionarilor publici, măsură luată peste termenul legal, prin Decizia nr. 1264 din 14 august 2003, în baza notei de constatare din 25 august 2003, întocmită de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi a adresei nr. 13105 din 4 august 2003.
Decizia nr. 1264 din 14 august 2003 a limitat punctajul pentru criteriul precizat de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 218/2003 şi contravine Legii nr.188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003 şi Ordinul nr. 218/2003 .
Reclamantul precizează că i s-a comunicat Decizia nr. 1266/2003, ce revocă Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, fiind numit inspector asistent.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 11 din 17 ianuarie 2005, a admis în parte acţiunea, a anulat adresa nr. 16721/2003, nota de constatare nr. 43254/2003 şi avizul nr. 5190/2003 şi a dispus obligarea Autorităţii Naţionale a Vămilor la reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de consilier superior, potrivit deciziei nr. 1163/2003, emisă de aceeaşi pârâtă şi la plata drepturilor salariale cuvenite ce decurg din aplicarea legii salariale, echivalentă grilelor pe anul bugetar 2004. A respins în rest acţiunea, ca lipsită de obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut caracterul nelegal al ordinelor menţionate, a notei de constatare şi a avizului emis de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, întrucât dispun măsuri după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 161/2003, şi anume, după 15 iulie 2003 şi pentru că încalcă instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003.
Cum Ordinul nr. 1519 din 29 noiembrie 2004, a Autorităţii Naţionale a Vămilor, revocă toate deciziile emise de pârâtă, privind reîncadrarea funcţionarilor după data de 15 iulie 2003, încadrarea funcţionarilor publici va fi cea prevăzută în deciziile emise până la 15 iulie 2003, inclusiv.
Considerând hotărârea nelegală, Autoritatea Naţională a Vămilor a declarat recurs şi a solicitat modificarea hotărârii în ce priveşte obligarea sa la plata drepturilor salariale cuvenite care decurg din aplicarea legii salariale echivalente grilelor pe anul bugetar 2004, iar Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin recurs, a solicitat respingerea cererii privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 şi a avizului nr. 5190/2003, ca fiind inadmisibil, întrucât nu pot fi asimilate unui act administrativ, termenul de 15 iulie 2003, prevăzut de art. XVI alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, fiind de recomandare, şi nu de decădere.
Recursurile sunt nefondate.
Susţinerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, că nota de constatare nu este un act administrativ şi nici nu face parte din categoria actelor pregătitoare, premergătoare exercitării deciziilor nr. 1194, nr. 1264 şi nr. 1266, fiind o simplă adresă prin care se comunică o anumită opinie în legătură cu înţelesul unor dispoziţii legale şi de aceea nu poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, ea neavând un caracter obligatoriu şi nici nu produce consecinţe juridice în ce priveşte raporturile de serviciu ale reclamantului, în mod justificat nu a fost primită de instanţă.
Nota este un act premergător al deciziilor de încadrare şi nu poate avea o natură juridică diferită de cea a actelor juridice pe care le precede, cuprinde dispoziţii cu caracter imperativ, obligatoriu, a produs consecinţe juridice, cu efecte asupra raporturilor de serviciu ale reclamantului, astfel, legal, s-a respins excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere din acţiune privind anularea ei.
Nici susţinerea că termenul de 15 iulie 2003 este de recomandare, şi nu de decădere, nu este întemeiată.
Legea nr. 161/2003, „privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei" cuprinde în Cartea a II-a, intitulată „Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei", Titlul al III-lea, la art. XVI (1) lit. c), după modificările aduse Legii nr. 188/1999, prin art. XIII şi dispoziţii referitoare la Regulamentul de organizare şi funcţionare al A.N.F. (art. XIV) şi cele referitoare la armonizarea statutelor speciale (art. XV), obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală de a solicita avizul A.N.F., pentru stabilirea funcţiilor publice până la 1 iunie 2003 [lit. a)], de a face modificările în structura organizatorică şi în statele de funcţii, stabilirea numărului de funcţii publice până la 1 iulie 2003 [lit. b)] şi de a face reîncadrarea funcţionarilor publici, poate la 15 iulie 2003 [lit. c)].
Modul de redactare este clar, în sensul că termenul este imperativ, şi nu de recomandare.
Respectând dispoziţiile legale, Direcţia Generală a Vămilor a emis Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care s-a procedat la numirea în funcţii publice a personalului, în urma acordării de puncte.
Decizia nr. 1266 din 14 august 2003, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare este nelegală, întrucât nu respectă aceste dispoziţii legale şi Ordinul nr. 218/2003 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, ce cuprinde criteriile ce urmează a fi aplicate cumulativ, s-a depăşit termenul prevăzut de lege şi cu aplicarea unor criterii suplimentare fără temei legal.
Nu se poate reţine că prin modul folosit de instanţă, de soluţionare a cauzei s-a ajuns la o promovare nejustificată şi că, instanţa se face vinovată de plus petita, că ar fi anulat avizul nr. 5190/2003 al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care nu s-a cerut.
Nici aceste susţineri nu pot fi primite, deoarece reglementările din art. XVI şi XVII din Legea nr. 161/2003 şi care nu fac parte din Legea nr. 188/1999, modificată, sunt dispoziţii legale ce au caracterul de norme speciale, derogatorii de la cadrul general (Legea nr. 188/1999, modificată).
În cuprinsul acestor articole nu se găsesc reglementări care să prevadă că dacă urmare a reîncadrării (şi nu echivalare) funcţionarilor, conform modalităţii stabilite prin acestea, rezultă o funcţie superioară, aceasta nu va avea loc, echivalând cu o promovare nejustificată.
Pentru a exista plus petita trebuie ca prin obiectul acţiunii să nu ceară ceva, iar în dispozitivul hotărârii (ceea ce se execută) să se dispună, situaţie ce nu se regăseşte în cauză.
Cum Decizia nr. 1163/2003 este legală, în mod justificat instanţa a obligat Autoritatea Naţională a Vămilor, la reîncadrarea reclamantului în funcţia publică de consilier superior, conform acesteia şi a dispus plata drepturilor salariale cuvenite ce decurg din aplicarea legii salariale echivalente grilelor pe anul bugetar 2004.
În consecinţă, recursurile fiind nefondate, urmează a fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ.
Cum recursurile trebuiau timbrate cu câte 17.000 lei taxă judiciară de timbru şi cu câte 1.500 lei timbru judiciar, obligaţie neonorată de recurente, întrucât nu au fost citate cu această menţiune, urmează ca în baza Legii nr. 146/1997 şi OG nr. 32/1995, să se dispună darea lor în debit, cu sumele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, împotriva sentinţei civile nr. 11 din data de 17 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Dispune darea în debit a recurentelor, cu câte 17.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2222/2005. Contencios. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 2228/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
