ICCJ. Decizia nr. 2229/2005. Contencios. Anulare hotărâre emisă de Plenul Consiliului Economic şi Social. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2229/2005
Dosar nr. 2194/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 august 2003, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta U.N.P.R. a chemat în judecată pe pârâtul C.E.S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea, în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi al art. 48 din Constituţia României, a hotărârii nr. 67 a Plenului C.E.S. din data de 29 iulie 2003, prin care a fost validat M.D., ca membru în plen şi anularea, în temeiul art. 11 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 29/1990, a procesului-verbal din 30 iunie 2003, al părţii patronale, înregistrat sub nr. 1348, la C.E.S, prin care a fost propus C.N.I.P.M.M.R., pentru ocuparea celui de-al nouălea loc în Plenul C.E.S. din partea patronală.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actul administrativ dedus judecăţii şi procesul-verbal premergător acestuia au fost întocmite cu încălcarea normelor imperative cuprinse în art. 13 din Legea nr. 109/1997, modificat şi completat de art. 9 din Legea nr. 58/2003 şi a normelor Regulamentului de organizare şi funcţionare al C.E.S., prin excluderea sa de la procesul de repartizare a locurilor în Plenul C.E.S., de către celelalte confederaţii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 16 septembrie 2003, pârâtul a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive, pentru capătul de cerere privind anularea procesului-verbal din 30 iunie 2003, care exprima voinţa exclusivă a confederaţiilor patronale semnatare, conform art. 13 alin. (11) din Legea nr. 109/1997 şi art. 61 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.E.S.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 109/1997, C.E.S. nu se poate implica în repartizarea locurilor între confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional.
Prin sentinţa civilă nr. 1925 din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta U.N.P.R. împotriva pârâtului C.E.S., ca nefondată, în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea hotărârii nr. 67 din 9 iulie 2003 a Plenului C.E.S. şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, pentru capătul de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal din 30 iunie 2003, încheiat de reprezentanţii organizaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamantei nu i-a fost încălcat un drept sau un interes legitim, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi art. 52 din Constituţia României şi că, potrivit art. 13 alin. (11) din Legea nr. 109/1997, modificat şi completat prin Legea nr. 58/2003, repartizarea locurilor între confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional se realizează de comun acord, înainte de nominalizarea acestora în cadrul C.E.S.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, U.N.P.R., invocând dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a arătat că instanţa de fond, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pentru capătul de cerere referitor la anularea procesului-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003, a încălcat dispoziţiile art. 11 teza a II-a din Legea nr. 29/1990, în sensul că prin procesul-verbal menţionat anterior s-a generat emiterea hotărârii nr. 67/2003 şi că instanţa avea competenţa să se pronunţe pe legalitatea acestor acte administrative.
A mai arătat că instanţa de fond în mod greşit a considerat că nu C.E.S. este emitentul procesului-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003 şi ca atare, acesta nu poate fi anulat într-o relaţie de contradictorialitate cu C.E.S. şi că a afirma că actele părţii patronale nu aparţin C.E.S., înseamnă a le interpreta greşit şi a exclude orice posibilitate de anulare a lor pe cale judecătorească, „de vreme ce se consideră că nu C.E.S. are calitate de pârâtă, iar partea patronală nu are personalitate juridică distinctă, în mod evident".
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că instanţa trebuia să constate faptul că la şedinţa din data de 30 iunie 2003, deşi U.N.P.R. era îndreptăţită să participe la procesul de desemnare al ocupantului locului vacant, propunerea a fost adoptată de o serie de organizaţii patronale, cu excepţia U.N.P.R., cu toate că aceasta avea calitate de organizaţie patronală cu reprezentativitate naţională.
Mai susţine recurenta, că procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003 nu reprezintă consensul tuturor membrilor părţilor patronale cu reprezentativitate naţională, acesta fiind semnat numai de 7, din cele 8 organizaţii patronale, U.N.P.R. nefiind convocată, motiv pentru care C.E.S. trebuia să invalideze propunerea de ocupare a postului vacant, întrucât nu au fost respectate cerinţele legii.
Recursul este nefondat.
Cât priveşte primul motiv de recurs referitor la admiterea de către instanţa de fond, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.E.S., Înalta Curte apreciază că, pentru ca Plenul C.E.S. să poată adopta hotărârea de validare a celui de-al nouălea membru în plen, propus de partea patronală, în conformitate cu prevederile art. 27, coroborat cu 16 alin. (2) din Legea nr. 109/1997, a fost necesară parcurgerea unor etape preliminare prevăzute în dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 109/1997 şi dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.E.S. Astfel că cele două etape prevăzute de dispoziţiile legii menţionate anterior, sunt de competenţa exclusivă a confederaţiilor patronale, C.E.S. neputându-se implica în aceste etape premergătoare validării.
Prin urmare, hotărârea nr. 67 din 9 iulie 2003 a fost emisă de către Plenul C.E.S., cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 27, coroborat cu art. 16 alin. (2) din Legea nr. 109/1997, îndeplinind cerinţele de legalitate, fiind emisă pe baza şi în executarea legii.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003 este un act administrativ al C.E.S., partea patronală neavând personalitate juridică, este neîntemeiat, având în vedere faptul că organizaţiile patronale semnatare care alcătuiesc partea patronală în C.E.S., sunt persoane juridice de sine stătătoare, iar reprezentanţii acestor persoane juridice au semnat procesul-verbal, menţionând organizaţia patronală reprezentativă la nivel naţional şi funcţia pe care o deţin în cadrul acesteia.
Curtea constată că C.E.S. fiind un subiect de drept de sine stătător, organism autonom, tripartit, poate fi acţionat în judecată, numai cu privire la propriile acte emise pentru validarea sau invalidarea actelor întocmite de partenerii sociali, conform competenţei şi atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 109/1997.
Al treilea motiv care face obiectul acestui recurs, şi anume, împrejurarea că U.N.P.R. nu a fost convocat şi că nu a participat la procesul de desemnare al ocupantului locului vacant la şedinţa de la 30 iunie 2003, Curtea urmează să constate că nici acesta nu este întemeiat, pentru următoarele considerente.
Prin convocarea înregistrată sub nr. 1126 din 28 mai 2003, C.E.S. a înştiinţat Confederaţia U.N.P.R., că la data de 29 mai 2003, ora 19.00, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 109/1997, va avea loc şedinţa de convocare a confederaţiilor patronale, în care să se stabilească de comun acord, prin încheierea unui protocol între organizaţiile patronale, cărei confederaţii patronale îi revine cel de-al nouălea loc rămas vacant.
Din anexele nr. 10 şi nr. 11 rezultă cu certitudine participanţii prezenţi la şedinţa părţii patronale din data de 29 mai 2003 şi şedinţa din data de 9 iunie 2003, respectiv din partea U.N.P.R., a domnului M.M.
Cum, până la data de 24 iunie 2003, partea patronală nu a prezentat Plenului C.E.S., un protocol din care să rezulte consensul federaţiilor patronale cu privire la repartizarea celui de-al nouălea loc, în şedinţa Plenului de la 24 iunie 2003 s-a aprobat acordarea unui termen de o săptămână pentru încheierea protocolului sus-menţionat. Convocarea pentru şedinţă, precum şi data desfăşurării acesteia a rămas la latitudinea părţii patronale, conducerea C.E.S. neavând nici o informaţie cu privire la organizaţiile patronale convocate şi la modul în care acestea au răspuns sau nu la convocarea făcută.
La data de 30 iunie 2003, reprezentanţii organizaţiilor patronale au decis de comun acord, ca cel de-al nouălea loc în plen să-i revină C.N.I.P.M.M.R., încheind în acest sens, procesul-verbal nr. 1348 din 30 iunie 2003, iar prin adresa nr. 1352 din 1 iulie 2003, C.N.I.P.M.M.R. a nominalizat, pentru ocuparea acestui post, pe domnul M.D.
Toate aceste considerente conduc la concluzia că nu se poate reţine o culpă în sarcina C.E.S., de a avea obligaţia unei convocări, atâta vreme, cât, atât din procesul-verbal, cât şi din adresa menţionată anterior, a reieşit acordul comun al organizaţiilor patronale semnatare, cu privire la repartizarea celui de-al nouălea post, drept urmare C.E.S. constatând doar validarea celui ales, ca membru în plen, din partea părţii patronale.
Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat în mod judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.N.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 1925 din data de 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2223/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2232/2005. Contencios. La revizuire. Recurs → |
|---|
