ICCJ. Decizia nr. 2232/2005. Contencios. La revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2232/2005
Dosar nr. 6866/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Suceava, reclamantul P.G. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 1033 din 3 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi să i se acorde reclamantului, drepturile prevăzute de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în luna martie 1944, a fost refugiat, împreună cu familia, sa din comuna Vorona, judeţul Botoşani, în comuna Albeşti, judeţul Argeş.
Prin sentinţa nr. 32 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul P.G.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reţinut, în esenţă, că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul nu a făcut dovada că poate avea calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire, reclamantul P.G., la data de 30 martie 2004, susţinând, în esenţă, că la aceiaşi dată, aceiaşi instanţă, reţinând aceiaşi situaţie de fapt, a admis acţiunea în contencios administrativ a fratelui său, P.A. (sentinţa nr. 24 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava) şi a respins, ca nefondată, acţiunea sa în contencios administrativ, având acelaşi obiect.
În susţinerea celor arătate, reclamantul a depus la dosarul cauzei, sentinţa nr. 24 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.A. (fratele reclamantului P.G.), în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, s-a modificat hotărârea nr. 1062 din 7 noiembrie 2002, emisă de pârâtă şi s-a constatat că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945.
Prin sentinţa nr. 138 din 5 mai 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuientul P.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, deşi revizuientul nu a menţionat temeiul de drept în baza căruia a formulat cererea de revizuire, instanţa a calificat-o, ca fiind întemeiată, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi că cele două hotărâri aparent potrivnice, date de aceiaşi instanţă, nu au fost date în aceiaşi pricină şi între aceleaşi persoane, ceea ce face ca cererea de revizuire să fie nefondată. S-a mai reţinut că revizuientul a recunoscut la termenul de judecată din data de 5 mai 2004, că a recurs la această cale extraordinară de atac, ca urmare a faptului că nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 301 C. proc. civ., pentru a promova recurs împotriva sentinţei nr. 32 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Împotriva sentinţei nr. 138 din 5 mai 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs, P.G., susţinând, în esenţă, că în mod greşit, Curtea de Apel Suceava i-a respins cererea de revizuire, întrucât, în perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, a fost refugiat, împreună cu familia sa, din comuna Vorona, judeţul Botoşani, în comuna Albeşti, judeţul Argeş. A mai susţinut că prin sentinţa nr. 24 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă contestaţia fratelui său P.A., care a fost refugiat, împreună cu familia sa, în aceleaşi condiţii de refugiu.
Recursul este nefondat.
În mod corect, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de P.G., pe motivul că nu au fost întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi anume: hotărârile potrivnice trebuiau să fie definitive, să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Pe de altă parte însă, reclamantul P.G. putea declara recurs împotriva sentinţei nr. 32 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, însă, aşa cum s-a reţinut şi de către instanţa de fond, acesta a precizat că nu mai îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 301 C. proc. civ., în sensul că nu se mai afla înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce urma să fie recurată.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că judeţul Botoşani era sub administraţie română şi nu administraţie rusească, aşa cum a fost cazul Ţinutului Herţei, Nordului Bucovinei şi Basarabiei, astfel că schimbul de domiciliu nu se poate justifica ca fiind urmarea persecuţiei etnice.
Având în vedere că o parte din teritoriul judeţului Botoşani era ocupat de Armata Roşie, prin înaintarea frontului, o mare parte a populaţiei a fost evacuată, prin grija Statului român, spre centrul României, tocmai în scopul protejării acestora. De asemenea, ca urmare a acestei operaţiuni, Statul român a acordat persoanelor evacuate sau refugiate, pe toată perioada cât a durat această măsură, alimente, bani, adăpost şi locuri de muncă, în cazul celor care au fost nevoiţi să şi-l părăsească, astfel că iniţiativa Statului român a fost aceea de a proteja populaţia de Armata Roşie, şi nu de persecutare a populaţiei, aşa cum menţionează recurentul.
O eventuală încadrare a reclamantului printre categoriile de beneficiari prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000, s-ar face contrar dispoziţiilor legale, nefiind îndeplinite condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Contestatorul interpretează legea, în sensul că orice schimbare de domiciliu, indiferent care ar fi motivul şi perioada, este echivalentă cu un refugiu, în sensul HG nr. 127/2002. În cazul în care legea s-ar interpreta astfel, ajungem la situaţia în care orice persoană care şi-ar schimba domiciliul dintr-un motiv sau altul, în cadrul graniţelor aceluiaşi stat, condus de acelaşi regim politic, poate să obţină statutul de refugiat şi, implicit, drepturile accesorii acestora.
Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că recurentul nu îndeplineşte condiţiile pentru a avea calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.G., împotriva sentinţei nr. 138 din data de 5 mai 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2229/2005. Contencios. Anulare hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 2233/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
