ICCJ. Decizia nr. 2244/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2244/2005
Dosar nr. 6912/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2004, reclamantul I.D. a chemat în judecată Guvernul României, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, împreună cu familia sa, a avut de suferit privaţiunile comuniste şi că a efectuat stagiul militar, în condiţii deosebit de grele, la drumuri şi poduri, aceste situaţii nefiind recunoscute de Legea nr. 309/2002, pe care o contestă.
Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că obiectul cererii reclamantului nu priveşte contestarea unui act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 şi Guvernul nu poate să răspundă în condiţiile legii speciale, a contenciosului administrativ, pentru actele de autoritate adoptate de Parlament, pe baza şi în vederea executării legii, ci numai atunci când se contestă legalitatea actelor pe care le adoptă.
A mai susţinut că reclamantul nu a respectat condiţiile de fond, sub aspectul elementelor acţiunii civile, astfel că obiectul cererii de chemare în judecată a reclamantului nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 112 pct. 3 şi 4 C. proc. civ., în sensul că nu este indicat obiectul cererii care trebuie să fie: licit, posibil, determinat şi identificat cu exactitate.
În Şedinţa publică din 23 martie 2004, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, excepţie care a fost admisă în considerarea împrejurării că Guvernul nu adoptă legi pentru a fi în măsură să le anuleze sau să le modifice, ci adoptă acte de autoritate administrativă, pe baza şi în executarea legii.
La solicitarea instanţei, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că nu a mai contestat Legea nr. 309/2002, ci hotărârea nr. 2365 din 24 aprilie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pe care o consideră nelegală, întrucât a efectuat stagiul militar la U.M. 01729 Constanţa, unde a lucrat la drumuri şi poduri, muncă efectuată în condiţii deosebit de grele şi care îi poate conferi calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Prin întâmpinarea formulată, Casa Judeţeană de Pensii Giurgiu a solicitat respingerea cererii, ca tardiv introdusă, şi pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 680 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins excepţia privind tardivitatea introducerii acţiunii şi a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că pârâta nu a dovedit tardivitatea introducerii acţiunii reclamantului, în sensul că nu a probat cu înscrisuri, data comunicării hotărârii comisiei, iar pe fondul cauzei a reţinut că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 01729 Constanţa, şi nu în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul I.D., considerând-o netemeinică, susţinând, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că a solicitat anularea Legii nr. 309/2002, şi că nu întruneşte condiţiile pentru a fi beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002. A mai susţinut că a făcut dovada calităţii sale de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, cu înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond.
Înalta Curte constată că din înscrisurile depuse atât la dosarul instanţei de fond, cât şi în faza procesuală a recursului, nu rezultă că recurentul a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, motiv pentru care va dispune casarea sentinţei atacate şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Instanţa de trimitere va avea în vedere suplimentarea probatoriului, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, în sensul de a cere relaţii la Arhivele Naţionale, la U.M. 02405 Piteşti, precum şi la Centrul militar judeţean, pentru eliberarea unei adeverinţe de evidenţă a efectuării stagiului militar al recurentului sau eliberarea oricărui înscris oficial care poate dovedi calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.D., împotriva sentinţei civile nr. 680 din data de 13 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2241/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2296/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie... → |
|---|
