ICCJ. Decizia nr. 2296/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie privind acordarea drepturilor prevăzute de OUG 214/1999. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2296/2005
Dosar nr. 8233/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 mai 2004, sub nr. 1232, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, venită prin declinare de competenţă de la Tribunalul Bucureşti, astfel cum a fost precizată, reclamantul P.G. a solicitat în contradictoriu cu Comisia pentru Constatarea Calităţii de luptător în Rezistenţa Anticomunistă - Ministerul Justiţiei, să se constate refuzul nejustificat de a-i rezolva cererea privind eliberarea deciziei de luptător în rezistenţa anticomunistă, precum şi obligarea la daune morale şi materiale în sumă de 10.000 Euro.
În drept, reclamantul şi-a precizat acţiunea pe dispoziţiile art. 2 lit. a), b) şi c) şi art. 6 din OUG nr. 214/1999 şi pe prevederile HG nr. 148/2000, de aprobare a Regulamentului de organizare şi funcţionare a comisiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1830, pronunţată la 22 septembrie 2004, a admis în parte acţiunea, a obligat Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă să emită o decizie motivată în sensul dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din OUG nr. 214/1994 şi a respins capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri morale şi materiale de 10.000 Euro, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în temeiul art. 4 alin. (3) din OUG nr. 214/1999, Comisiei îi revine obligaţia de a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 4 şi de a constata calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive, urmând să pronunţe o decizie motivată în termen de 30 de zile.
În speţă, reclamantul s-a adresat instanţei, invocând refuzul nejustificat, constatat, împrejurare ce a determinat admiterea în parte a acţiunii, cu obligarea comisiei de-a emite o decizie motivată în sensul cerinţelor art. 5 alin. (3) din OUG nr. 214/1999.
În ce priveşte despăgubirile morale şi materiale solicitate, Curtea le-a respins, reţinând că soluţionarea cererii reclamantului înlăuntrul termenului de 30 de zile a fost justificată de diligenţele ce urmau să fie depuse de Comisie pe de-o parte, iar pe de altă parte, că acesta nu a făcut nici o probă pe acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Ministerul de Justiţie, invocând nelegalitatea, susţinând în motivarea acestuia, că potrivit art. 2 din OG nr. 64/2002, pentru modificarea şi completarea OUG nr. 214/1999, pentru cererile care nu sunt însoţite de acte doveditoare, Comisia este obligată ca în termen de 90 de zile să solicite documente sau informaţii necesare soluţionării cererii şi că până la această dată nu a primit răspuns de la S.R.I.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Rezultă, într-adevăr, că recurenta a solicitat relaţii de la S.R.I., dacă intimatul a fost privat de libertate din motive politice, dar nu reiese din nici un act că i s-a adus la cunoştinţă intimatului, blocarea acestui demers, astfel că absenţa unui atare răspuns are valoarea unui refuz.
Cum instanţa de fond s-a pronunţat în sensul de-a se emite o decizie motivată pe dispoziţiile art. 5 alin. (3) din OUG nr. 214/1994, critica formulată nu-şi găseşte justificare legală, motiv pentru care recursul urmează să fie respins, ca nefondat, potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei - Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă împotriva sentinţei nr. 1830 din 22 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2244/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2359/2005. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
