ICCJ. Decizia nr. 2246/2005. Contencios. Anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2246/2005
Dosar nr. 7156/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Municipiul Braşov, prin Primar, a solicitat ca în contradictoriu cu SC I.U.S. SA Braşov şi Ministerul Industriilor şi Resurselor, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată, seria M.03 nr. 0685/1993, emis în favoarea primei pârâte, de către fostul Minister al Industriilor.
Grădiniţa nr. 60 Braşov a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei şi a solicitat admiterea acţiunii, arătând că ea este beneficiara spaţiului în litigiu, revendicat de reclamantă.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 71/F din 27 aprilie 2004, a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâte şi a respins acţiunea, ca tardivă şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei, reţinând că nu s-au respectat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, acţiunea fiind introdusă peste un an de la data luării la cunoştinţă a actului.
Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui şi casarea sentinţei, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Susţine că acţiunea este făcută în termen, dacă se are în vedere faptul că de-abia la 15 octombrie 2003, când tribunalul s-a dezînvestit în favoarea instanţei de contencios, s-a determinat caracterul acţiunii, ori reclamaţia administrativă s-a realizat la 2 iulie 2003.
În mod greşit s-a respins o acţiune ce tinde la apărarea unui bun proprietate publică a municipiului Braşov, bun asupra căruia un terţ şi-a constituit, în mod ilegal, un titlu de proprietate privată. S-a produs o încălcare flagrantă a Constituţiei României, în ce priveşte inalienabilitatea bunurilor proprietate publică.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În cauză, se solicită anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată, seria M.03 nr. 0685/1993, emis în favoarea SC I.U.S. SA Braşov, de către fostul Minister al Industriilor.
Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi. Împrejurarea că din acel act se nasc şi efecte juridice subsecvente de drept civil nu-i modifică natura juridică, deoarece nu schimbă structura raporturilor care au prezidat emiterea lui şi nici caracterul de autoritate al actului respectiv.
Calea urmată - Legea nr. 29/1990, presupune respectarea tuturor cerinţelor impuse în art. 5 din lege, care stabilesc drept o condiţie de admisibilitate a acţiunii, efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente şi termenele în care se poate face sesizarea instanţei.
Verificând această condiţie, în mod justificat instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins acţiunea şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei.
Prin acţiune se solicită anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în 1993, certificat înscris în Cartea funciară, în condiţiile Decretului - lege nr. 115/1938, iar la data de 17 octombrie 1994, data intabulării, a devenit opozabil faţă de terţi, inclusiv faţă de reclamantă, de la această dată curge termenul limită pentru formularea plângerii prealabile de un an, care este un termen de decădere.
Este real că reclamantei terţ nu i s-a comunicat actul contestat, dar comunicarea se consideră îndeplinită pe data intabulării dreptului.
Susţinerea că s-ar fi întrerupt cursul prescripţiei, nu poate fi reţinută, neexistând dovedită forţa majoră şi nici că plângerea prealabilă realizării la 2 iulie 2003, este în termen, calculul făcându-se de la data intabulării.
Aspectul de apartenenţă sau nu la proprietatea publică, a imobilului cuprins în actul contestat, excede soluţiei verificate, care s-a dat pe o excepţie.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 35.700.000 lei, reprezentând onorar de avocat dovedit cu actele existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de municipiul Braşov, prin Primarul I.G., împotriva sentinţei civile nr. 71/F din data de 27 aprilie 2004, a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească intimatei-pârâte SC I.U.S. SA Braşov, 35.700.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2231/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 230/2005. Contencios. Anulare decizie Comisie.... → |
|---|
