ICCJ. Decizia nr. 244/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 244/2005
Dosar nr. 6482/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la nr. 1591 din 23 februarie 2004, la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta M.X. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând anularea hotărârii nr. 1039 din 7 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi în consecinţă, acordarea drepturilor prevăzute de lege, pentru persoanele persecutate din motive etnice.
În motivare, reclamanta a arătat că, în luna martie, anul 1944, a fost nevoită să se refugieze împreună cu familia sa, din localitatea Dumeni, judeţul Botoşani, în satul Boţeşti, judeţul Dâmboviţa, ca urmare a înaintării trupelor sovietice, în judeţele din nordul ţării.
Prin sentinţa nr. 87 din 14 aprilie 2004, instanţa învestită a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că strămutarea reclamantei nu s-a datorat unor persecuţii din motive etnice, în sensul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 189/2000.
A mai reţinut instanţa, că în contextul istoric de la acea dată, Statul Român s-a preocupat de protejarea populaţiei refugiate din zona de nord, în judeţele din centrul ţării, situaţie în care s-au aflat şi reclamanta, cu familia sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta M.X., cu motivarea că a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, faptul refugierii sale, din motive etnice, în sensul că, plecarea sa şi a familiei sale, a fost determinată de înaintarea frontului sovietic şi pentru a evita consecinţele războiului, în urma căruia a avut de suferit, mari pagube materiale.
Examinând actele cauzei, în raport cu motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În cauză, strămutarea reclamantei nu a fost determinată de persecuţii din motive etnice, ci s-a datorat unor evenimente de război, legate de înaintarea trupelor sovietice de ocupaţie.
Astfel, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, care prevăd expres şi limitativ situaţiile în care se acordă drepturile, se constată că în cauză, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, nefiind dovedită persecuţia din motive etnice.
În consecinţă, prezentul recurs urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.X. împotriva sentinţei nr. 87 din 14 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 230/2005. Contencios. Anulare decizie Comisie.... | ICCJ. Decizia nr. 246/2005. Contencios → |
|---|
