ICCJ. Decizia nr. 254/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V. şi notă de constatare A.N.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.254/2005
Dosar nr. 1894/2004
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1955 din 20 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul M.B.
În motivarea recursului, s-a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În acest sens s-au invocat dispoziţiile art. 304 art. 7 C. proc. civ.
S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, în ceea ce priveşte anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, deoarece reclamantul ar fi avut calitate procesuală activă, numai în măsura în care ar fi făcut dovada unui interes legitim, care să fi suferit atingere prin emiterea acestei note care de fapt nu a produs o vătămare în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Sub acest aspect, se invocă faptul că instanţa de fond a apreciat greşit că nota de constatare a declanşat ca operaţiune administrativă, litigiul dintre părţi, în calitatea sa de act premergător.
Astfel, a fost (susţine recurenta) schimbată natura juridică a notei de constatare, întrucât, deşi se recunoaşte faptul că nu este un act administrativ de autoritate, pe cale de consecinţă, conţinutul său nu este susceptibil de a produce vătămarea unui drept recunoscut de lege.
S-au invocat şi dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Astfel, instanţa de fond în mod greşit a aplicat dispoziţiile Legii nr. 161/2003 şi ale Ordinului nr. 218/2003, anulând nota de constatare, neţinând cont de dispoziţiile imperative ale art. XVI şi XVII din Legea nr. 161/2003.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 1955 din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi pasive, a pârâtei Agenţia Naţională Funcţionarilor Publici.
S-a respins ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003.
S-a admis acţiunea lui M.B., în contradictoriu cu Direcţia Generală a Vămilor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
S-a dispus anularea deciziilor nr. 1264 şi nr. 1265 din 14 august 2003, emise de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, fosta Direcţie Generală a Vămilor.
S-a anulat adresa nr. 46984 din 15 august 2003, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor.
A fost anulată nota de constatare nr. 42254 din 25 iulie 2003, emisă de ambele autorităţi pârâte.
S-a menţinut faţă de reclamant, Decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, privind reîncadrarea reclamantului, ca inspector principal.
S-a constat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul M.B., a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Vămilor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, anularea deciziilor nr. 1264 şi nr. 1265 din 14 august 2003, emise de Direcţia Generală a Vămilor, a adresei nr. 46984 din 14 august 2003, prin care se comunică revocarea primei decizii de reîncadrare şi schimbarea funcţiei publice şi a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, emisă de pârâte.
S-a solicitat menţinerea ca legală, a deciziei nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de Direcţia Generală a Vămilor, în baza prevederilor Legii nr. 161/2003 şi a Instrucţiunilor privind reîncadrarea funcţionarilor publici, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, prin care reclamantul a fost numit în funcţia publică de inspector principal.
În motivarea acţiunii s-a arătat că potrivit art. XVI şi XVII din Legea nr. 161/2003, Direcţia Generală a Vămilor avea obligaţia de a efectua reîncadrarea funcţionarilor publici, pe noile funcţii publice, până la data de 15 iulie 2003.
În vederea efectuării reîncadrărilor, Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a emis Ordinul nr. 218/2003, prin care sunt aprobate Instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici din cadrul întregii administraţii din România.
În aplicarea acestui ordin s-a emis Decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, prin care reclamantul, în funcţie de punctajul obţinut, a fost reîncadrat în funcţia publică de inspector principal.
Ulterior, s-au emis de autorităţile pârâte, nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 203 şi deciziile contestate, prin care, fără respectarea criteriilor unitare aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, s-a dispus anularea deciziei nr. 1162 din 15 iulie 2003.
S-a procedat la efectuarea unei noi reîncadrări pe funcţii publice ierarhic inferioare, fără a se ţine seama de punctajul obţinut şi de celelalte criterii legale.
Prin adresa nr. 46984 din 15 august 2003 s-a comunicat reclamantului, revocarea primei decizii de reîncadrare şi schimbarea funcţiei publice.
Instanţa de fond în mod corect a respins excepţiile invocate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Astfel, reclamantul, persoană fizică şi în calitate de funcţionar public, şi-a justificat interesul în promovarea acţiunii şi dreptul recunoscut de lege pretins vătămat, astfel încât acesta are calitate procesuală activă.
Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are în cauză, calitate procesuală pasivă, fiind emitenta şi semnatara notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, ce a stat la baza emiterii deciziilor contestate.
Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 este un act premergător, dar care a stat la baza deciziilor contestate şi deşi nu a produs efecte juridice prin ea însăşi, a justificat deciziile administrative contestate de reclamant şi care a revocat Decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003.
În mod corect, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a considerat deciziile contestate, ca nelegale şi netemeinice, fiind emise în baza unei note de constatare (din 25 iulie 2003) nelegală. Mai mult, corect s-a considerat că prima decizie nr. 1162 din 15 iulie 2003 este legală, emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 161/2003 şi a Instrucţiunilor privind reîncadrarea funcţionarilor publici, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003.
Nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, ce a stat la baza emiterii deciziilor contestate, este nelegală, atât nota de constatare, cât şi deciziile fiind emise după depăşirea termenului din 15 iulie 2003, prevăzut în Legea nr. 161/2003, ca termen limită pentru reintegrarea funcţionarilor publici, termen prevăzut în Legea nr. 161/2003.
Deciziile contestate sunt nelegale, întrucât, fiind emise după data limită de 15 iulie 2003, s-au aplicat începând cu 15 iulie 2003, încălcându-se principiul neretroactivităţii actelor administrative.
Mai mult, în raport cu aceste decizii contestate şi care sunt nelegale, s-a anulat Decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003.
S-a mai reţinut în mod corect de instanţa de fond, că deciziile nr. 1264 şi nr. 1265 din 14 august 2003, sunt nelegale şi netemeinice, deoarece nu au respectat criteriile legale aprobate prin Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, pentru aprobarea Instrucţiunilor privind încadrarea funcţionarilor publici. Autoritatea Funcţionarilor Publici nu a probat şi nu a justificat în cauză necesitatea introducerii de noi criterii pentru reîncadrarea funcţionarilor publici.
În privinţa reclamantului este de reţinut că prin deciziile emise şi contestate, decizii emise în baza notei de constatare şi care au revocat prima decizie nr. 1162 din 15 iulie 2003, petentul a fost încadrat pe un post ierarhic inferior, fără a se ţine seama de punctajul obţinut.
Susţinerea recurentei, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este infirmată de sentinţa atacată, care a motivat expres, atât respingerea excepţiilor, cât şi soluţia pe fondul cauzei.
Hotărârea nu cuprinde motive contradictorii, aşa cum susţine recurenta, neexistând nici o contradictorialitate între considerentele hotărârii şi dispozitivul sentinţei.
Susţinerea recurentei, că instanţa de fond a apreciat greşit că nota de constatare a declanşat litigiul de faţă, este neîntemeiată de asemenea, în mod repetat precizându-se că această notă a stat la baza deciziilor contestate.
Din hotărârea atacată nu rezultă că s-ar fi schimbat natura juridică a notei de constatare, care a fost categorisită clar, ca act premergător, după cum nu este întemeiată nici susţinerea că hotărârea atacată este lipsită de temei legal.
Constatându-se că recursul este nelegal, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, împotriva sentinţei civile nr. 1955 din 20 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 260/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
