ICCJ. Decizia nr. 246/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 246/2005
Dosar nr. 6389/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 282 din 5 ianuarie 2001, la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta SC C. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Drumurilor Bucureşti, anularea procesului-verbal din 22 mai 2000, încheiat de reprezentanţii pârâtei, prin care a fost stabilită în sarcina societăţii, obligaţia de plată a sumei de 339.827.816 lei, cu titlu de sume datorate Fondului special al drumurilor publice, conform dispoziţiilor Legii nr. 118/1997 şi OG nr. 14/1999, precum şi majorări de întârziere. Totodată, s-a formulat şi cerere de suspendare a executării acestui proces-verbal de control.
Prin sentinţa nr. 13/FC din 7 februarie 2001, instanţa a respins cererea formulată de societate, reţinând pe fondul cauzei, că reclamanta are obligaţia de a achita toate taxele vamale, ca urmare a introducerii în ţară a bunurilor reprezentând operaţiuni de import.
Examinând cu precădere excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a constatat că o echipă specializată din cadrul Administraţiei Naţionale a Drumurilor a întocmit actul de control, în baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor, conform art. 51 din OG nr. 14/1999.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC C. SA Râmnicu Vâlcea, ce a făcut obiectul dosarului nr. 1654/2002, al Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În motivare s-a susţinut că, în cauză împuternicirea dată nu înseamnă că organul care a emis actul atacat, avea calitatea procesuală de a întocmi procesul-verbal de control, iar împrejurarea că Ministerul Transporturilor rezolvă contestaţiile împotriva procesului-verbal, nu prezintă relevanţă, aceasta fiind o procedură prealabilă administrativă.
De altfel, Administraţia Naţională a Drumurilor are atribuţii bine definite în respectarea dispoziţiilor legale privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice.
La termenul din 18 martie 2003, cauza a fost suspendată conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, după care a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru termenul din 11 mai 2004, când s-a constatat perimarea acestui recurs, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., fiind pronunţată Decizia nr. 1867 din 11 mai 2004.
Împotriva acestei decizii, SC C. SA a formulat contestaţie în anulare, ce a fost înregistrată sub nr. 6389/2004, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea SC C. SA Râmnicu Vâlcea a învederat că, la data de 22 aprilie 2004, a formulat şi transmis prin poştă, „recomandat", o cerere prin care solicită continuarea judecăţii, pe care, însă, instanţa nu a luat-o în considerare şi a pronunţat Decizia prin care a constatat perimarea cauzei.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În cauză, instanţa de recurs a suspendat judecata, la data de 18 martie 2003, dispunând din oficiu repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării incidenţei prevederilor art. 284 C. proc. civ., la 30 martie 2003.
Potrivit acestor dispoziţii, orice cerere de recurs se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an.
Din actele dosarului se constată că termenul de un an s-a împlinit la 18 martie 2004, situaţie ce a determinat soluţia de constatare a perimării de drept a cererii de recurs, dispusă prin Decizia nr. 1867 din 11 mai 2004.
Chiar dacă reclamanta a solicitat a se lua act că stăruie în judecarea recursului, cererea fiind datată după împlinirea termenului de un an, în mod corect nu a fost avută în vedere la pronunţarea soluţiei din 11 mai 2004.
În consecinţă, neregăsindu-se cazul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. - eroare materială, Curtea va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC C. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 1867 din 11 mai 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 244/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 254/2005. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... → |
|---|
