ICCJ. Decizia nr. 2255/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2255/2005
Dosar nr. 722/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 14 din 5 martie 2003, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a respins încheierea de sesizare privind printre altele, recuperarea prejudiciului de 25.047.607 lei şi 3.774 Euro, reprezentând diferenţă între preţul de 16.942 Euro, la care Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a achiziţionat autoturismul N. ST/MY şi oferta pieţii la acea dată, de 12.490 Euro, plus foloasele nerealizate aferente.
Recursul în anulare jurisdicţional declarat împotriva sentinţei, de Procurorul general financiar a fost admis de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi care, prin Decizia nr. 47 din 15 octombrie 2003, a casat hotărârea, numai cu privire la pct. c din actul de sesizare, respectiv pct. 3 din sentinţă şi a dispus trimiterea cauzei, la aceeaşi instanţă, în vederea rejudecării.
Pentru a pronunţa această hotărâre, secţia jurisdicţională a reţinut, în raport cu conţinutul celor două facturi datate 17 şi respectiv, 22 ianuarie 2002, că este necesar să se verifice culpa pârâţilor şi existenţa prejudiciului, în condiţiile în care autoturismul achiziţionat provenea din producţie internă şi se cunoştea preţul de achiziţie, în cazul în care maşina ar fi fost cumpărată de la dealeri, şi nu prin intermediar.
Împotriva deciziei a declarat recurs, C.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a arătat că instanţa a interpretat greşit probele administrate şi a făcut o aplicare eronată a legii, în sensul că a ignorat atribuţiile legale ale comisiei de evaluare, căreia nu-i aparţinea Decizia achiziţionării bunului respectiv, la preţul propus de participanţii la licitaţie.
Recurenta a mai menţionat că, în calitate de membră a comisiei de evaluare, nu a săvârşit nici o faptă ilicită, acţionând în baza sarcinilor ce reveneau comisiei, în temeiul OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice.
Cât priveşte prejudiciul, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu există, întrucât preţul de achiziţie rezultat în urma licitaţiei de oferte s-a înscris în limitele sumelor alocate pentru achiziţionarea autoturismului, fiind doar o speculaţie afirmaţia că la data vânzării preţul pieţii ar fi fost mai mic decât cel rezultat din licitaţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin Decizia recurată nu s-a reţinut săvârşirea de către membrii comisiei de evacuare, a vreunei fapte ilicite, prin ignorarea atribuţiilor pe care le aveau şi nici nu s-a menţionat că lor le-a aparţinut hotărârea de a achiziţiona autoturismul de la firma SC M.T. SRL.
S-a considerat necesară suplimentarea probelor administrate, tocmai pentru verificarea culpei membrilor comisiei de evaluare şi a realităţii prejudiciului stabilit de controlorii financiari, prin actul de sesizare.
Această soluţie este justificată, în raport cu împrejurările în care a fost cumpărată maşina: - desemnarea câştigătorului licitaţiei la 14 decembrie 2001; - încheierea contractului de vânzare-cumpărare la 17 decembrie 2002; - achiziţionarea autoturismului de către firma aleasă, la 17 ianuarie 2002, de la una din celelalte firme participante la licitaţie; - vânzarea aceleiaşi maşini către minister, la 22 ianuarie 2002 şi menţionarea în documentele contabile, ca vânzător a furnizorului iniţial, SC G.G. SRL, nume ce apare şi în certificatul de garanţie.
Aceste împrejurări, ca şi faptul că în cauză s-a dispus şi sesizarea organului de urmărire penală sub aspectul dacă a existat o înţelegere între participanţii la licitaţie şi de la care instituţie nu s-au solicitat relaţii privind stadiul soluţionării procesului penal, au fost în mod judicios analizate de secţia jurisdicţională care a dispus în consecinţă, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond.
În fond după casare, urmează a fi verificate atât susţinerile organelor de control financiar privind existenţa unui preţ de piaţă ferm în perioada de referinţă, cât şi apărările recurentei şi ale celorlalţi membri ai comisiei de evaluare, care nu au recurat Decizia, în sensul că prejudiciul a fost prezumat prin deducţie şi nu este real.
Pentru considerentele sus-menţionate, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.Ş., împotriva deciziei nr. 47 din 15 octombrie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2252/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2260/2005. Contencios. Refuz executare... → |
|---|
