ICCJ. Decizia nr. 2251/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2251/2005
Dosar nr. 8069/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 aprilie 2002 şi ulterior precizată, reclamantul T.D. a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naţionale, să modifice ordinul M.P. nr. 1038 din 10 august 2001, în sensul acordării gradului de colonel şi a dreptului de a purta uniformă în condiţiile legii. A solicitat şi daune materiale şi morale de 8.000 Euro.
În motivarea acţiunii s-a arătat în esenţă că în mod nelegal s-a dispus trecerea sa în rezervă, cu gradul de locotenent colonel, şi nu cu gradul de colonel, care i se cuvine.
Prin sentinţa civilă nr. 1636/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pronunţată în fond după casarea sentinţei civile nr. 663/2002 a aceleiaşi instanţe, de către Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 597/2003, s-a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că la data trecerii în rezervă, reclamantul nu absolvise un curs postuniversitar, necesar conform legii, pentru acordarea gradului de colonel.
Prin Decizia nr. 7477 din 12 octombrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 1636/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a fost respins ca nefondat.
În motivarea recursului se arătase că instanţa de fond a nesocotit prevederile art. 56 parag. C lit. b) şi art. 65 din Legea nr. 80/1995, ale căror cerinţe erau îndeplinite la data trecerii în rezervă, precum şi ale art. 27 din aceeaşi lege.
Instanţa de recurs a reţinut că T.D. a fost trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel, datorită faptului că a împlinit la acea dată, vârsta legală de pensionare; că nu erau îndeplinite cerinţele art. 56 parag. C lit. b) din Legea nr. 80/1995, deoarece recurentul nu a absolvit o formă de învăţământ post-academic sau postuniversitar, participarea acestuia la unele seminarii organizate de parteneri externi, sau la alte forme de pregătire profesională necircumscriindu-se dispoziţiilor legale precizate; că, întrucât recurentul a promovat examenul de colonel în anul 1995, putea fi trecut la acest grad, până la data de 19 septembrie 1998, în temeiul art. 107 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, a formulat contestaţie în anulare, recurentul, la data de 18 octombrie 2004.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că instanţa a promovat principiul retroactivităţii legii civile, deoarece intimata a invocat un ordin al Ministerului Apărării Naţionale din anul 2002, care prevedea că în ultimii 5 ani trebuia să aibă calificative preponderent „foarte bun"; că intimata nu a explicat că absolvirea cursului de capacitate pentru gradul de colonel era obligatorie pentru ofiţerii locotent-colonei care nu aveau promovat examenul de colonel.
La data de 23 martie 2005, contestatorul a precizat că invocă dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a omis să cerceteze probatoriul extins formulat oral de apărătorul Ministerului Apărării Naţionale. În continuarea precizării, contestatorul a adus critici hotărârii atacate, în ce priveşte fondul pricinii.
Verificând cauza, Curtea constată că cererea nu este fondată.
Contestaţia în anulare poate fi formulată, numai pentru motivele menţionate expres în cuprinsul art. 317 şi 318 C. proc. civ. (neîndeplinirea procedurii de citare, încălcarea normelor de ordine publică referitoare la competenţă, când soluţia este rezultatul unei greşeli materiale, când din greşeală nu s-a analizat un motiv de recurs în cazul respingerii recursului sau al admiterii în parte a acestuia).
Or, motivarea cererii formulate de T.D. nu circumscrie acestor dispoziţii legale, criticile aduse deciziei instanţei de recurs, vizând fondul cauzei şi fiind, de fapt, reiterată motivarea recursului împotriva sentinţei pronunţate de curtea de apel.
Pentru considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată, motivele invocate de contestator nereprezentând motive de contestaţie în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de T.D. împotriva deciziei nr. 7477 din data de 12 octombrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 2252/2005. Contencios → |
|---|
