ICCJ. Decizia nr. 223/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 223/2005
Dosar nr. 3084/2003
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin sentinţa nr. 223 din 7 iulie 2003, a admis acţiunea formulată de SC R. SA Odorheiul Secuiesc, a anulat Decizia nr. 486 din 30 septembrie 2002, a Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti şi a procesului-verbal de control nr. 1125 din 5 august 2002, întocmit de Garda Financiară Centrală, în colaborare cu Garda Financiară, secţia Harghita, prin care s-au stabilit, în sarcina societăţii controlate, obligaţii fiscale, la nivelul sumei de 4.811.683.651 lei, către bugetul de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, referirea la art. 22 şi 23 din OG nr. 73/1999, OG nr. 7/2001 şi HG nr. 1060/1999, privind veniturile ce sunt asimilate salariilor, nu se poate regăsi în speţă, deoarece societatea reclamantă este o persoană juridică cu capital integral privat, iar sumele repartizate prin hotărârile adunărilor generale, nu se încadrează în art. 23 lit. f) din OG nr. 73/1999, fiind repartizări de dividende din profitul net, plătite membrilor comisiilor de administraţie care au şi calitatea de acţionari.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice şi Garda Financiară - Comisariatul General.
Prin primul recurs s-a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 23 din OG nr. 73/1999, având în vedere că sumele acordate membrilor Consiliului de administraţie al societăţii, au natura juridică a veniturilor asimilate salariilor.
Recursul este tardiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În cauză, se constată că în raport cu data comunicării sentinţei, respectiv 21 iulie 2003, recursul a fost depus la 8 august 2003, deci cu depăşirea termenului legal prevăzut, care s-a împlinit la 6 august 2003.
Aşa fiind, urmează a se respinge acest recurs, ca fiind tardiv formulat.
Prin cel de-al doilea recurs, recurenta-pârâtă Garda Financiară Centrală a invocat motivele de casare prevăzute la art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a încălcat regulile de procedură, în sensul că a soluţionat cauza, fără ca procedura de citare cu această autoritate administrativă, să fi fost îndeplinită.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere că, la judecarea cauzei în fond, prima instanţă a dispus citarea în calitate de pârâţi, a Ministerului Finanţelor Publice şi a Gărzii Financiare Harghita, nu însă şi a Gărzii Financiare Centrale, care a efectuat controlul la SC R. SA Odorheiul Secuiesc, întocmind procesul-verbal nr. 1125 din 5 august 2002, contestat de societatea reclamantă, sentinţa pronunţată este nelegală, urmând a fi casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va avea în vedere dispoziţiile legale privind asigurarea principiului contradictorialităţii dezbaterilor şi a dreptului de apărare, urmând a examina, ca apărări de fond, susţinerile din recurs, vizând fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Garda Financiară - Comisariatul general, împotriva sentinţei civile nr. 223 din 7 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ. Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Harghita, în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, ca tardiv formulat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2218/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2250/2005. Contencios. Refuz nejustificat... → |
|---|
