ICCJ. Decizia nr. 2250/2005. Contencios. Refuz nejustificat răspuns. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2250/2005
Dosar nr. 8493/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1376/2004, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta V.R. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei şi a solicitat obligarea acestuia să-i răspundă la memoriile înregistrate sub nr. 16630/I din 9 martie 2004 şi nr. 16631/I din 9 martie 2004 şi să-i plătească daune de un milion pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 27 aprilie 2004 a revenit cu cerere la pârât, înregistrată sub nr. 28476/I/2004, prin care solicită să i se răspundă la petiţii.
La 9 august 2004, reclamanta şi-a modificat acţiunea, arătând că înţelege să se judece cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căreia i s-a transmis cererea, spre soluţionare şi de unde nu a primit nici un răspuns şi a solicitat obligarea acestuia, la daune de un milion lei pentru fiecare zi de întârziere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2463 din 2 noiembrie 2004, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins acţiunea precizată, ca inadmisibilă, reţinându-se că reclamanta nu a efectuat procedura prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.
Considerând hotărârea nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea şi casarea sentinţei, cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Se susţine că instanţa a schimbat în mod greşit natura şi înţelesul actului dedus judecăţii, ignorând că Ministerul Justiţiei este autoritatea ierarhic superioară Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât, aşa cum arată Constituţia şi Legea de organizare judiciară (Legea nr. 304/2004 - art. 59 pct. 2), „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autorizarea ministrului justiţiei".
Recursul este fondat.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că la 9 martie 2004 reclamanta s-a adresat Ministerului Justiţiei, cu două memorii, înregistrate sub nr. 16630 şi nr. 16631 din 9 martie 2004.
Cum problemele ridicate de reclamantă nu erau de competenţa Ministerului Justiţiei, acestea au fost transmise, spre soluţionare, Tribunalului Sibiu şi, respectiv, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Despre demersurile făcute de Ministerul Justiţiei a fost informată şi reclamanta, cu adresele nr. 16630/II din 25 martie 2004 şi nr. 16631 din 9 martie 2004.
Reclamanta, prin precizarea obiectului acţiunii, a arătat că înţelege să se judece cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căreia i s-a transmis cererea, spre rezolvare.
Procedura prealabilă s-a realizat printr-o nouă cerere adresată Ministerului Justiţiei, autoritatea ierarhic superioară pârâtului, conform art. 59 pct. 2 din Legea nr. 304/2004, de organizare judiciară.
Cum cauza s-a soluţionat pe o excepţie care nu poate fi primită, în baza art. 313 C. proc. civ., urmează a se admite recursul şi a se casa sentinţa, cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de V.R., împotriva sentinţei nr. 2463 din data de 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2251/2005. Contencios → |
|---|
