ICCJ. Decizia nr. 2281/2005. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2281/2005
Dosar nr. 2128/2003
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 969 la Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, la 24 ianuarie 2003, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, anularea poziţiei 44 din Anexa nr. 3 la HG nr. 1362/2001, în ce priveşte terenul în suprafaţă de 700 mp situat în oraşul Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant, că terenul în discuţie a aparţinut autorului său B.I. şi că în prezent se află în administrarea R. Mediaş, ca urmare a amplasării unor instalaţii de gaze specifice şi că în mod greşit s-a apreciat că face parte din domeniu, conform actului contestat.
De asemenea, s-a mai precizat că nu există nici un titlu legal de trecere a terenului în proprietatea statului.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia de prematuritate a acţiunii, determinat de neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art. 5 din Legea nr. 29/1990, apreciindu-se, totodată, că procedura contencioasă a fost declanşată peste termenul prevăzut de alin. (1) din acest articol, fără a se solicita repunerea în termen, acţiunea fiind şi tardiv introdusă.
Pe fondul cauzei s-a susţinut că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, din moment ce reclamantul nu a făcut dovada vătămării drepturilor sale.
De asemenea, s-a susţinut că actul de inventariere a bunurilor aparţinând domeniului public, nu creează drepturi noi şi nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, el nefiind de natură a vătăma dreptul real existent.
La termenul din 26 martie 2003 s-a înregistrat la dosar, cererea de intervenţie în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Administraţiei Publice care a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada dreptului vătămat şi a legăturii de cauzalitate între actul administrativ contestat, cu vătămarea invocată.
Pe fond s-a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, faţă de dispoziţiile Legii nr. 213/1998, ce reglementează regimul juridic al bunurilor aparţinând domeniului public.
Primăria municipiului Drăgăşani, prin Primar, a formulat şi ea cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că prin Decizia nr. 95/2002, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate emis pe numele reclamantului în ce priveşte terenul în discuţie în suprafaţă de 700 mp, ce figurează în prezent ca domeniu public.
Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 78, pronunţată la 21 aprilie 2003, a admis cererile de intervenţie formulate de Ministerul Administraţiei Publice şi de Primăria municipiului Drăgăşani şi a respins acţiunea formulată de reclamantul B.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantului, în calitate de fiu al defunctului B.I., i-au revenit în proprietate, atât bunurile menţionate în certificatul de moştenitor nr. 360/90, cât şi terenul în suprafaţă de 2,7533 ha, cuprins în titlul de proprietate nr. 2130/52909 din 24 iulie 2000, teren în care s-au regăsit şi cei 700 mp în litigiu.
Referitor la această suprafaţă, instanţa a reţinut că reclamantul nu mai are un drept, întrucât procesul-verbal de punere în posesie şi respectiv, titlul de proprietate au fost anulate prin hotărâre judecătorească definitivă, situaţie în care excepţia invocată de pârâţi şi intervenienţi s-a dovedit a fi întemeiată.
Instanţa a mai constatat că terenul în discuţie este afectat de instalaţii de gaze, situaţie cunoscută şi de reclamant şi că nu mai poate fi pus la dispoziţia reclamantului, nici măcar parţial, pentru suprafaţa de 102,26 mp, cât a fost găsită liberă de expert, întrucât R. SA Mediaş a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a reţinut din înscrisurile depuse de intervenientul municipiul Drăgăşani, că reclamantului urmează să i se ofere un teren în echivalent, în scopul rezolvării cererii sale.
Referitor la excepţiile ce vizau inadmisibilitatea acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi a tardivităţii acţiunii, instanţa a apreciat că sunt nefondate faţă de înscrisurile depuse de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul B.M., invocând nelegalitatea.
În motivarea recursului s-a susţinut că hotărârea cuprinde argumente străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), în sensul că nu s-a reţinut că a solicitat să se constate nulitatea HG nr. 1362/2001, întrucât în Anexa nr. 3 la poziţia 44 a fost inclusă suprafaţa de 700 mp teren ce a aparţinut autorilor săi, anterior cooperativizării şi asupra căreia este îndreptăţit să i se reconstituie dreptul de proprietate.
Tot legat de acest aspect, recurentul a susţinut că instanţa trebuia să stabilească dacă terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului şi apoi în cea a municipiului Drăgăşani şi dacă acesta îl utilizează pentru o destinaţie de uz sau de interes public.
Prin cea de-a doua critică s-a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În acest sens s-a precizat că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, conform căruia este suficient ca reclamantul să aibă un interes legitim care a fost încălcat prin emiterea actului administrativ, iar nu neapărat un drept.
De asemenea, s-a mai susţinut că hotărârea prin care a fost însuşit inventarul aprobat de Guvern, a fost anulată prin sentinţa nr. 188 din 12 februarie 2003, a Tribunalului Vâlcea, ceea ce conducea la admiterea prezentei acţiuni.
Tot legat de aplicarea greşită a legii s-a susţinut că instanţa a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Primăria Drăgăşani, fără a avea calitate procesuală activă.
Prin ultima critică s-a invocat art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, şi anume, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză care evidenţiază că 102,26 mp din teren este liber, împrejurare care ar fi condus la admiterea acţiunii cel puţin pentru diferenţă.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, urmează să constate că este legală şi temeinică.
Rezultă că argumentele reţinute de instanţă se structurează pe prevederile legii contenciosului administrativ, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 1, ele nefiind străine de natura pricinii.
Potrivit acestui articol, instanţa a analizat dreptul vătămat invocat de reclamant, căruia i s-a adus atingere prin actul administrativ, respectiv HG nr. 1362/2001, reţinând că acesta nu mai are un titlu de proprietate cu privire la terenul în discuţie, el fiind anulat, fapt necontestat.
Argumentarea făcută de recurent, că acest aspect nu are relevanţă, întrucât a invocat un interes legitim privat, nu poate fi reţinută, deoarece noţiunea de interes poate fi avută în vedere numai în consideraţiunea realizării unui drept subiectiv real, previzibil.
Or, susţinerea recurentului că are interesul să folosească hotărârea judecătorească de anulare a actului administrativ ilegal în căile extraordinare pentru atacarea hotărârii prin care i-a fost anulat titlul de proprietate, nu poate fi reţinută, acesta făcând confuzie între interesul procesual şi cel prevăzut de art. 21 şi 52 din Constituţie care sunt instituţii ale dreptului substanţial.
În acest context nu poate fi pus în discuţie modul în care a fost preluat terenul de către stat, cum a fost trecut în administrarea R. SA Mediaş, acestea fiind aspecte ce exced competenţa instanţei de contencios administrativ, putând fi cenzurate de instanţele de drept civil.
Hotărârile civile depuse în recurs, pronunţate în alte cauze şi care se referă la alte persoane, de asemenea nu pot fi avute în vedere.
Nici sentinţa civilă nr. 188 din 12 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care reclamantul a contestat inventarul aprobat de Consiliul Local Drăgăşani, nu poate fi avută în vedere, de vreme ce acest act nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective şi nici nu vatămă pe recurent.
Referitor la calitatea procesuală activă a intervenientei Primăria municipiului Drăgăşani, contestată de recurent, Curtea urmează să reţină că şi această critică este nefondată, terenul fiind cuprins în patrimoniul public.
În ce priveşte ultima critică, Curtea urmează să constate că instanţa nu putea să admită acţiunea nici pentru suprafaţa de 102,26 mp, liberă, întrucât pe terenul respectiv, R. SA Mediaş are constituit un drept ca urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi pe care recurentul nu l-a contestat.
Faţă de aceste considerente, urmează ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să se dispună respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei nr. 78/FC din 21 aprilie 2003, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2274/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2297/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
