ICCJ. Decizia nr. 2344/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2344/2005
Dosar nr. 7429/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 aprilie 2004, reclamanta H.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se dispună anularea hotărârii nr. 11054/10539 din 5 martie 2002 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că a refuzat în mod nejustificat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi prin întregul material probator administrat a făcut dovada că părinţii săi s-au refugiat din teritoriul Ardealului de Nord aflat sub ocupaţie străină în urma Dictatului de la Viena, în localitatea Simeria, unde reclamanta s-a născut la data de 31 ianuarie 1943.
Prin sentinţa civilă nr. 1369 din 28 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei H.M., a anulat hotărârea nr. 11054/10539 din 5 martie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pe perioada 31 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2003.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că, datorită persecuţiilor de natură etnică, părinţii reclamantei s-au refugiat din teritoriului Ardealului de Nord, ocupat de trupele maghiare în urma Dictatului de la Viena, în localitatea Simeria, unde reclamanta s-a născut la data de 31 ianuarie 1943. Totodată, prima instanţă a înlăturat susţinerile pârâtei potrivit cărora reclamanta nu poate beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, deoarece s-a născut la aproximativ 3 ani de la data refugiului părinţilor.
În consecinţă, instanţa a reţinut împrejurarea că reclamanta nu era născută la data refugiului, nu este de natură să justifice refuzul recunoaşterii calităţii de refugiat din momentul naşterii, fiind de neconceput ca un membru al familiei să dobândească alt statut, decât restul membrilor săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de statutul de refugiat în condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece nu a fost strămutată în localitatea Simeria, acest lucru întâmplându-se numai cu părinţii săi. De asemenea, recurenta susţine că reclamanta nu poate fi considerată ca făcând parte din categoria copiilor concepuţi înainte sau în timpul strămutării, deoarece nu îndeplineşte condiţia ca naşterea să fi intervenit într-un interval de maximum 300 de zile de la data strămutării părinţilor.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din probele administrate în cauză rezultă că, din luna septembrie 1940, ca urmare a persecuţiilor etnice, părinţii reclamantei s-au refugiat din Ardealul de Nord, vremelnic ocupat de trupele hortyste, ca urmare a Dictatului de la Viena, în localitatea Simeria (Hunedoara), unde reclamanta s-a născut la 31 ianuarie 1943.
Curtea nu poate lua în considerare motivele de recurs privind naşterea reclamantei la mai mult de 300 de zile de la data refugiului părinţilor.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1396 din 28 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Contencios. Anulare alegeri privind... | ICCJ. Decizia nr. 2345/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
