ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Contencios. Anulare alegeri privind conducerea Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2339/2005
Dosar nr. 6064/2004
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 522 din 17 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocate de reclamantul O.I., respingând, ca inadmisibilă, acţiunea formulată şi precizată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
Prin sentinţa civilă nr. 268 din 17 ianuarie 2003, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, competenţa judecării cererii prin care reclamantul O.I. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării, să anuleze alegerile privind conducerea Universităţii P.G. din Ploieşti. Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat de reclamant, prin Decizia nr. 1124/R/2003, a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
În raport cu această dezlegare în drept dată de Judecătoria sectorului 1, instanţa a apreciat ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale invocate de reclamant, faţă de precizarea de acţiune făcută în faţa instanţei de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, în condiţiile necontestării Ordinului nr. 3581/2000, emis de pârât, prin care a fost confirmată în funcţia de rector, persoana desemnată în urma alegerilor din 29 martie 2000, la Universitatea P.G., instanţa a considerat că nu se poate analiza legalitatea adresei nr. 29743 din 29 martie 2000, emisă de universitate.
În termen legal, împotriva sentinţei civile nr. 522 din 17 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs, reclamantul.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurentul a arătat în esenţă că instanţa a schimbat natura acţiunii, apreciind în mod greşit că s-a solicitat anularea adresei din 29 martie 2000 şi aplicând în consecinţă, greşit, legea; acesta, deşi recurentul a precizat că nemaifiind în termen pentru a ataca pe calea contenciosului administrativ rezultatele alegerilor pentru conducerea Universităţii din Ploieşti, înţelege să se judece pe calea dreptului comun, obiectul acţiunii sale constând în „obligaţia de a face", în temeiul art. 1075 şi urm. C. civ.
Recursul este fondat.
Examinând sentinţa atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că aceasta a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Potrivit precizărilor făcute de recurentul-reclamant în faţa instanţei de fond (de contencios administrativ), acesta a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării să constate că alegerile conducerii Universităţii P.G. Ploieşti sunt lovite de nulitate, invocând în drept dispoziţiile art. 1075 şi urm. C. civ.
Aşa cum s-a consemnat în practicaua sentinţei şi cum rezultă din actele dosarului, recurentul-reclamant a precizat că nu înţelege să conteste Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3581/2000, deoarece este decăzut din termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, dar nici adresa nr. 29743 din 29 martie 2000 a Universităţii din Ploieşti.
Conform încheierii din 3 martie 2004, reclamantul a solicitat instanţei ca pârâtul să depună această ultimă adresă, în vederea soluţionării cauzei.
În pofida celor arătate, instanţa a considerat că acţiunea este inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, legalitatea adresei amintite mai înainte neputând fi analizată în condiţiile în care nu s-a putut verifica legalitatea ordinului Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Pornind de la principiul disponibilităţii în procesele civile şi faţă de dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii", Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ. Astfel, se va admite recursul, sentinţa recurată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre competentă soluţionare, Judecătoriei sectorului 1, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului (art. 5 C. proc. civ.).
Având în vedere insistenţa recurentului-reclamant în a se considera acţiunea formulată drept o acţiune de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art. 1075 C. civ., instanţa de drept comun este datoare să se pronunţe în consecinţă, asupra temeiniciei cererii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.I. împotriva sentinţei civile nr. 522 din 17 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2330/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2344/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
