ICCJ. Decizia nr. 2289/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2289/2005
Dosar nr. 7413/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 aprilie 2004, reclamanta M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 10911/10240 din 1 martie 2004 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1268 din 17 mai 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 10911/10240 din 1 martie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1941 - 6 martie 1945.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc, că acţiunea reclamantei este întemeiată, dovada strămutării putând fi făcută, în sensul art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din actul normativ menţionat, atât cu acte oficiale, cât şi cu martori.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulate de M.M.
Recurenta a susţinut că există neconcordanţă cu privire la datele de stare civilă a reclamantei.
Recursul este nefondat.
Din certificatul de naştere şi certificatul de căsătorie rezultă că reclamanta M.M. este născută H., la 4 octombrie 1926, în localitatea Târgu-Mureş, situaţie confirmată şi de extrasul din registrul stării civile pentru naşteri.
Din declaraţiile martorilor reiese că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost strămutată din Târgu-Mureş, în Turda, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cum corect a reţinut instanţa de fond.
De asemenea, în actul emis de Prefectura judeţului Târnava Mică, cu prilejul acordării de ajutoare refugiaţilor, la poziţia 4 este înscrisă reclamanta, în vârstă de 18 ani.
Interpretarea dată de instanţa de fond este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1268 din 17 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2286/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2290/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
