ICCJ. Decizia nr. 2290/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2290/2005
Dosar nr. 7414/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 aprilie 2004, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 11389/6964 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1385 din 31 mai 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 iunie 1940 - august 1941 şi martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta întruneşte condiţiile imperativ prevăzute de lege, spre a fi beneficiara drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând că reclamanta, în dosarul depus la comisie, nu a avut dovezi concludente cauzei.
Astfel, din actele de stare civilă şi declaraţiile martorilor, nu rezultă legătura de nume între C.E., T.E. şi P.E.
Recursul este neîntemeiat.
Pentru a dovedi schimbarea legală a numelui, reclamanta a depus la dosar, copia certificatului de naştere şi a certificatului de căsătorie cu P.V.
Faptul că P.E. (născută C.) a fost căsătorită şi cu T.S., reiese din copia Registrului pentru înscrierea carnetelor eliberate refugiaţilor, de Prefectura judeţului Iaşi - Biroul refugiaţilor.
Mai mult, la dosar, s-a depus declaraţia martorelor M.M. şi P.E. care confirmă că P.E. a purtat înainte de căsătorie, numele de T.
În consecinţă, hotărârea instanţei de fond este legală.
Faţă de cele ce preced, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1385 din 31 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2289/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2293/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
