ICCJ. Decizia nr. 2304/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2304/2005
Dosar nr. 4163/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2123 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului O.I., formulată în contradictoriu cu Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi, ca neîntemeiată.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, că diagnosticul medical constatat de specialiştii comisiei de expertiză, permite încadrarea reclamantului într-un grad de handicap mediu, potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 726/2002, aşa încât Decizia nr. 4280/2003, contestată, este legală.
Împotriva sentinţei, reclamantul a declarat recurs, susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa care a pronunţat-o, a ignorat actele medicale aflate la dosar, din care rezultă că afecţiunile de care suferă, sunt din copilărie şi permit, astfel, încadrarea, în gradul II de handicap (accentuat).
În susţinerea recursului au fost depuse acte medicale eliberate de Ministerul Sănătăţii şi Sanatoriul balnear şi de recuperare Techirghiol.
Recursul este fondat.
În adevăr, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Decizia nr. 4280 din 8 octombrie 2003, a stabilit pe baza actelor medicale prezentate, că reclamantul-recurent este în mod real o persoană cu handicap, cu deficienţă medie, potrivit criteriilor medicale aprobate prin Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002, al ministrului sănătăţii şi familiei.
Dar, aceleaşi criterii prevăd la pct. 3, referitor la persoanele cu handicap auditiv, cum este cazul recurentului, că se încadrează în handicap accentuat, cel care suferă de „hipoacuzie congenitală sau dobândită precoce, cu demutizare slabă sau nulă, cu tulburări grave de comunicare (surdomutilate)" sau prezintă „tulburări de auz bilaterale dobândite precoce (în copilărie - adolescenţă), cu pierdere peste 70 db, calculată pe audiobiogramă, ce se protezează greu, asociate cu tulburări psihice sau de limbaj".
Or, din biletul de ieşire din spital eliberat pe baza foii de observaţie nr. 9446 din 26 septembrie 2004, rezultă că recurentul prezintă, printre alte afecţiuni, „surditate accentuată veche din copilărie", iar din audiograma din 6 aprilie 2005, că această surditate este accentuată.
Instanţa de fond nu a avut în vedere, însă, aceste acte medicale, aşa încât se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Instanţa de trimitere va aprecia în raport cu actele menţionate, necesitatea unei expertize medico-legale, pentru a fi în măsură să hotărască pe baza unui material probator complet, dacă încadrarea reclamantului-recurent în gradul de handicap, stabilit prin Decizia nr. 4280 din 8 octombrie 2003, contestată, este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de O.I. împotriva sentinţei civile nr. 2123 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2299/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2307/2005. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
