ICCJ. Decizia nr. 2308/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2308/2005
Dosar nr. 4874/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 66, pronunţată la data de 27 februarie 2004, în dosarul nr. 306/2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ, rejudecând după casare, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.T. SA Târgovişte şi a modificat în parte, Decizia nr. 2035 din 17 decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi procesul-verbal de control nr. 117 din 28 august 2001, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa - Direcţia de Control Financiar şi Fiscal, în sensul că a menţinut obligaţiile de plată pentru suma de 285.731.155 lei, în loc de 934.209.650 lei, cu titlu de impozit pe profit şi respectiv, 206.984.712 lei, în loc de 358.973.712 lei, majorări de întârziere.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 117 din 28 august 2001, organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, verificând activitatea societăţii comerciale reclamante, din perioada decembrie 1999 - iunie 2001, au constatat:
- la data de 31 decembrie 1999, societatea comercială a înregistrat un profit impozabil, în sumă de 72.983.054 lei şi un impozit aferent, de 27.733.561 lei, iar la 31 decembrie 2000 a înregistrat o pierdere de 356.352.619 lei;
- că în mod nelegal a fost dedusă suma de 648.956.021 lei cu cheltuieli aferente clădirilor şi terenului vândute, fără să ţină seama de valoarea rămasă neamortizată. La fel pentru suma de 73.099.664 lei, cheltuieli care nu sunt aferente realizării veniturilor din lunile aprilie - mai 2000.
- la data de 30 iunie 2001, societatea comercială reclamantă a înregistrat un profit impozabil de 144.814.324 lei şi un impozit aferent de 36.203.581 lei;
- cumulând impozitul pe profit rămas de plată din procesul-verbal nr. 386/2000, cu impozitul pe profit stabilit prin procesul-verbal de faţă, organele de control au stabilit că societatea comercială datorează bugetului de stat suma totală de 477.233.145 lei;
- că societatea comercială reclamantă datorează 68.054.738 lei T.V.A., din care 23.803.807 lei T.V.A. suplimentară, precum şi 128.238.109 lei majorări de întârziere, plus 22.559.787 lei majorări de întârziere aferente debitului restant.
Prin Decizia nr. 2035 din 17 decembrie 2001, comisia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control.
Admiţând acţiunea, instanţa de fond a reţinut că din expertiza contabilă rezultă că reclamanta datorează bugetului de stat, 285.731.155 lei impozit pe profit şi 206.984.712 lei majorări de întârziere.
În ceea ce priveşte T.V.A., instanţa a înlăturat susţinerea reclamantei, reţinând că procesul-verbal nr. 56 din 28 februarie 2000 a cuprins perioada iunie 1997 - noiembrie 1999, în timp ce procesul-verbal nr. 117 din 28 august 2000 a cuprins perioada decembrie 1999 - iunie 2001.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a preluat în mod greşit concluziile eronate ale expertizei contabile.
A formulat recurs, şi reclamanta SC G.T. SA Târgovişte, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a preluat în mod automat concluziile raportului de expertiză, fără a se pronunţa şi asupra celorlalte acte depuse la dosar şi nici asupra problemei de drept privind calificarea cheltuielilor cu investiţiile realizată la mijloacele fixe şi deductibilitatea sau nu, a acestora.
Recursurile sunt întemeiate.
În ceea ce priveşte impozitul pe profit, instanţa de fond, în considerentele soluţiei adoptate, a preluat întocmai concluziile expertului contabil, fără a prezenta considerentele pentru care nu au fost reţinute constatările organelor de control, precum nici considerentele pentru care au fost înlăturate susţinerile societăţii comerciale pentru sumele menţinute în sarcina sa.
De asemenea, în ceea ce priveşte T.V.A., instanţa de fond a reţinut că cele două acte de control se referă la perioade diferite, dar nu a motivat în nici un mod înlăturarea actelor depuse de reclamantă privind plata T.V.A. (chitanţele din 2 iulie 2001, 10 iulie 2001 şi 11 iulie 2001).
Or, potrivit prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, condiţii care nu sunt îndeplinite de hotărârea recurată, astfel că instanţa de recurs nu are la dispoziţie elementele necesare exercitării controlului judiciar.
Astfel fiind, recursurile vor fi admise, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, urmând ca, potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate să fie cercetate ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC G.T. SA Târgovişte şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 66 din 27 februarie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2307/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2317/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
