ICCJ. Decizia nr. 2317/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2317/2005
Dosar nr. 7422/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1158 din 29 aprilie 2004, reclamanta V.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 10781/10575 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada ianuarie - iulie 1941, emiţând o nouă hotărâre în acest sens.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1482 din 16 iunie 2004, a admis acţiunea reclamantei V.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 10781/10575 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada ianuarie - iulie 1941 şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în luna ianuarie 1941, din localitatea de domiciliu, Lunca din ţinutul Herţei, în România, comuna Smârdan din judeţul Dorohoi, până în luna iulie 1941, când s-a întors în localitatea de domiciliu, Lunca din ţinutul Herţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că există contradicţie între declaraţiile martorilor, reclamanta nefăcând dovada calităţii sale de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta s-a născut la 17 iulie 1928, în satul Frunza, comuna Lunca, ţinutul Herţa.
Din declaraţia martorilor R.C. şi R.E. rezultă că reclamanta s-a refugiat în luna ianuarie 1941, din localitatea de domiciliu, Lunca, ţinutul Herţa, în România, comuna Smârdan, Dorohoi, până în iulie 1941, când a revenit în localitatea de domiciliu, beneficiind, deci, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada ianuarie - iulie 1941, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Ca atare, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1482 din 16 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2308/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2320/2005. Contencios. Anulare Ordin... → |
|---|
