ICCJ. Decizia nr. 2322/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2322/2005
Dosar nr. 7466/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată iniţial la Tribunalul Suceava, sub nr. 3683 din 7 mai 2004 şi apoi prin declinare de competenţă, la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 3702 din 7 iunie 2004, reclamanta R.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. R/219 din 22 octombrie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să dea o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor conferite Legea nr. 309/2002, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului R.S., pentru perioada 14 ianuarie 1953 - 14 martie 1956.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 188 din 30 iunie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. R/219 din 22 octombrie 2002. A stabilit că reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului R.S., beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 ianuarie 1953 - 14 martie 1956.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, întrucât prin adresa nr. 4087 din 15 noiembrie 2002, completată cu adresa nr. 2784 din 15 iulie 2003, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a precizat că persoana care a îndeplinit stagiul militar, ca „mână de lucru", se poate considera că a îndeplinit stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, art. 3.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând hotărârea pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că defunctul R.S. a efectuat stagiul militar la U.M. 4195 Bucureşti, unitate militară care aparţinea de fostul Minister al Forţelor Armate şi că prin adresa Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 4087 din 15 noiembrie 2002, completată cu adresa nr. 2784 din 15 iulie 2003, se menţionează expres că persoanele care au efectuat stagiul militar în unităţi militare aparţinând fostului Minister al Forţelor Armate, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs formulat, materialul probator administrat în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii, instanţa constată că recursul este întemeiat.
Este necontestat că soţul decedat al reclamantei, R.S., a efectuat stagiul militar, în perioada 14 ianuarie 1953 - 14 martie 1956, la U.M. 4195 Bucureşti, ca „mână de lucru", aşa cum reţine, de altfel, şi instanţa de fond.
Dar, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a II-a condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or în cauză, soţul decedat al intimatei-reclamante a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 4195 Bucureşti din cadrul fostului Minister al Forţelor Armate.
Astfel fiind, intimata-reclamantă nu este îndreptăţită legal să primească drepturile conferite de art. 3 din Legea nr. 309/2002, potrivit căruia, numai soţia celui decedat, din categoria celor prevăzuţi la art. 1 din lege, va putea beneficia de o indemnizaţie de ½ din indemnizaţia ce s-ar fi cuvenit, soţului decedat.
Or în cauză, soţul decedat al intimatei-reclamante nu s-a aflat în situaţia reglementată limitativ de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 şi nu era îndreptăţit la indemnizaţie.
În concluzie, recursul este întemeiat şi va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi rejudecând cauza, acţiunea va fi respinsă, actul administrativ emis de pârâtă fiind legal şi temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei nr. 188 din 30 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2324/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
