ICCJ. Decizia nr. 2326/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2326/2005
Dosar nr. 8338/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Braşov, sub nr. 374/F/CA din 29 martie 2004, reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Braşov, a chemat în judecată pe pârâta SC P.H. S.A, judeţul Harghita, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea pârâtei, arătând că, prin emiterea acestui certificat i se încalcă o parte din proprietate, solicitând repunerea în situaţia anterioară emiterii certificatului contestat.
În cauză, a fost introdus ulterior, în calitate de pârât, şi Ministerul Economiei şi Comerţului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost notificată de pârâta SC P.H. S.A să elibereze terenul înscris în certificatul contestat, iar din raportul de expertiză extrajudiciară anexat la certificat a constatat că în fapt i-a fost încălcat dreptul său de proprietate. Reclamanta a mai precizat că a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 102/F din 19 iulie 2004, în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990, a admis excepţia tardivităţii acţiunii în contencios administrativ, invocată de pârâte şi în consecinţă, a respins ca tardivă, acţiunea reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Braşov, în contradictoriu cu pârâtele SC P.H. SA şi cu Ministerul Economiei şi Comerţului (fost Ministerul Industriilor), având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC P.H. SA, la data de 12 noiembrie 1996 şi repunerea în situaţia dinaintea eliberării acestui certificat. A obligat reclamanta să plătească pârâtei SC P.H. SA, suma de 20.000.000 cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, deşi actul contestat nu i-a fost comunicat direct reclamantei, de către organul emitent, acest lucru nu poate înfrânge principiul opozabilităţii înscrierii în Cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei faţă de toţi terţii. Ca atare, s-a apreciat că data luării la cunoştinţă de către reclamantă, despre certificatul de atestare contestat curge de la data de 19 decembrie 1996. Faţă de aceasta, termenul de 30 zile pentru a contesta actul la organul emitent curge de la data de 19 decembrie 1996, plângerea prealabilă fiind formulată la data de 1 martie 2004, înregistrată la Ministerul Economiei şi Comerţului, la 19 martie 2004, iar acţiunea în contencios administrativ fiind înregistrată la instanţă, la 29 martie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta C.N. C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Braşov, criticând-o pentru netemeinicie, pe aspecte care ţin de fondul pricinii, solicitând în final, respingerea excepţiei tardivităţii, susţinând că a luat cunoştinţă de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, la data de 23 februarie 2004, când acesta i-a fost comunicat de Judecătoria Miercurea Ciuc.
Recursul este nefondat.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor,în prezent Ministerul Economiei şi Comerţului, în favoarea pârâtei SC P.H. SA, la data de 12 noiembrie 1996 a fost trecut în registrul de Carte Funciară - Judecătoria Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, cu nr. 8725 din 19 decembrie 1996.
Este adevărat că, actul administrativ respectiv nu a fost comunicat recurentei-reclamante, dar ministerul emitent nu avea astfel de obligaţie, aceasta având calitatea de terţ în raport cu actul în cauză.
Principiul siguranţei şi stabilităţii raporturilor juridice, inclusiv a raporturilor de drept administrativ, impune ca prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, să fie interpretate în sensul că, în cazul terţilor, termenele instituite de aceste reglementări curg de la data când terţii au luat cunoştinţă de actul administrativ sau de la data la care actul administrativ le-a devenit opozabil.
O astfel de dată este în cazul terţilor, data când certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost înscris în registrul de Carte Funciară, care constituie formă de publicitate, prin care actul devine opozabil şi terţilor.
Aşa fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că acţiunea a fost formulată cu încălcarea termenului de un an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/990, fiind, astfel, tardivă.
În concluzie, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenţiuni, va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, instanţa putând să aprecieze asupra onorariilor avocaţilor, urmează a se obliga recurenta, la plata sumei de 25.520.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimata SC P.H. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Braşov, împotriva sentinţei nr. 102/F din 19 iulie 2004, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 25.520.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata SC P.H. SA
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2324/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2329/2005. Contencios. Anulare dispoziţie... → |
|---|
