ICCJ. Decizia nr. 2408/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2408/2005
Dosar nr. 3620/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 septembrie 2003, reclamanta Comuna Coşereni, prin Primar, a solicitat anularea art. VIII din HG nr. 700/2003.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin dispoziţiile art. VIII din HG nr. 700/2003, s-a abrogat poziţia nr. 16 din Anexa nr. 24 a HG nr. 1353/2001, încălcându-se dreptul de proprietate publică al comunei, asupra lacului Comana, dreptul comunei de a stabili, prin Consiliul local, care bunuri din proprietatea sa sunt de interes public, nesocotindu-se prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României.
Prin sentinţa civilă nr. 52/2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de intervenţie s-a constatat că este nulă, deoarece a fost formulată de Direcţia Generală de Reglementări Juridice şi Contencios din cadrul ministerului şi a fost semnată de către Directorul general al direcţiei, fără a se face dovada împuternicirii din partea ministrului.
Instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta nu a probat că este proprietara lacului Comana, iar inventarul depus la dosar nu a fost întocmit conform art. 21 din Legea nr. 213/1998.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen, reclamanta şi intervenientul.
În motivarea recursului reclamantei s-a arătat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, deoarece nu a solicitat actele care au stat la baza emiterii hotărârii de guvern şi nu a citat A.G.V.P.S., care formulase plângere împotriva poziţiei 16 din Anexa nr. 24 a HG nr. 1353/2001, plângere depusă tardiv; că lacul Comana este proprietatea reclamantei, conform hotărârii nr. 1/1994 a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura judeţului Ialomiţa şi conform sentinţei civile nr. 547/1994, irevocabilă, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ; că instanţa nu a avut în vedere inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei, hotărârea nr. 12/2001 a Consiliului Local al comunei Coşereni, prin care a fost însuşit acest inventar; că nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 3 pct. 4 din Legea nr. 213/1998 şi art. III pct. 3 din anexa la lege şi nici dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, respectate de reclamantă; că actul administrativ nu putea fi revocat după ce a fost pus în executare.
În motivarea recursului formulat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, reprezentat prin Direcţia Generală de Reglementări Juridice şi Contencios, s-a arătat că prin Instrucţiunile ministrului de interne nr. 444/1995, art. 8 alin. (1) lit. g), Direcţia Generală de Reglementări Juridice şi Contencios, pe baza împuternicirii ministrului, reprezintă şi apără interesele ministerului în faţa instanţelor judecătoreşti şi exercită căile de atac.
Recurentul-intervenient nu a timbrat recursul, deşi a fost legal citat în acest sens.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din OG nr. 32/1995, recursul intervenientului va fi anulat ca netimbrat.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului reclamantei, formulat în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin HG nr. 1353/2001, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, s-a atestat apartenenţa la domeniul public al judeţului Ialomiţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Ialomiţa, a bunurilor cuprinse în Anexele nr. 1 - 54. Anexa nr. 24 cuprinde inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Coşereni, iar la poziţia nr. 16 figurează lacul Comana, aflat în proprietatea comunei, ca urmare a hotărârii nr. 1 din 29 martie 1994, a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de pe lângă Prefectura judeţului Ialomiţa.
Prin hotărârea nr. 12/2001, a Consiliului Local al comunei Coşereni s-a însuşit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei şi s-a dispus înaintarea lui, Consiliului Judeţean Ialomiţa, acest inventar fiind avut în vedere de HG nr. 1353/2001, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
Prin art. VIII din HG nr. 700/2003 s-a dispus abrogarea poziţiei nr. 16 din Anexa nr. 24 la HG nr. 1353/2001.
Dispoziţia respectivă, atacată în prezenta cauză, este nelegală.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998, domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege, bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.
Art. III pct. 3 din anexa la Legea nr. 213/1998, precizează că domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean.
Cum Lacul Comana nu a fost declarat prin lege, bun de interes public naţional ori judeţean, în mod corect acesta a fost cuprins în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Coşereni, conform hotărârii nr. 12/2001, a Consiliului Local al comunei Coşereni şi a fost apoi atestat ca atare, prin HG nr. 1353/2001, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 213/1998.
Revocarea acestei atestări (noţiunea de „abrogare" nefiind potrivită în situaţia revenirii autorităţii, asupra unor dispoziţii dintr-un act administrativ de autoritate), prin art. VIII din HG nr. 700/2003, nu este justificată. Invocarea de către intimatul-pârât, prin întâmpinările depuse, a faptului că lacul ar fi o amenajare piscicolă executată din fonduri proprii ale unei persoane juridice private, nu poate fi primită. Persoana juridică privată nemulţumită de prevederile pct. 16 din Anexa nr. 24 a HG nr. 1353/2001, avea la îndemână căi legale judiciare pentru revendicarea bunului pretins.
HG nr. 1353/2001, de atestare a domeniului public local, adoptată în condiţiile Legii nr. 213/1998, consfinţeşte regimul juridic al bunurilor imobile, inclusiv al celui în discuţie, Lacul Comana, ca aparţinând domeniului public al comunei Coşereni. Dovada dreptului de proprietate al comunei Coşereni asupra imobilului,, o reprezintă hotărârea nr. 1/1994, a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a judeţului Ialomiţa, act validat prin sentinţa civilă nr. 557/1994, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ. Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, Consiliul Local a hotărât ca bunul imobil să facă parte din domeniul public al comunei şi prin hotărârea nr. 12/2001, aceeaşi autoritate deliberativă, în conformitate cu art. 21 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, şi-a însuşit inventarul întocmit de Comisia specială, constituită potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol din lege.
În concluzie, constatând că Lacul Comana aparţine domeniului public al comunei Coşereni, în mod greşit a fost scos din acest domeniu, prin art. VIII din HG nr. 700/2003.
Pe cale de consecinţă, recursul comunei Coşereni va fi admis, sentinţa se va modifica, acţiunea va fi admisă şi se va dispune anularea actului atacat, fiind întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990. Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute, întrucât recursul intervenientului se va anula ca netimbrat.
În baza art. 274 C. proc. civ., pârâtul-intimat Guvernul României va fi obligat să plătească reclamantei-recurente, cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru la fond şi în recurs, conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamata comuna Coşereni, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 52 din 19 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată de reclamata comuna Coşereni, prin Primar.
Anulează art. VIII din HG nr. 700/2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Anulează recursul declarat de intervenientul Ministerul Administraţiei şi Internelor, ca netimbrat.
Obligă pârâtul să plătească recurentei-reclamante, 55.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 240/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 241/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
