ICCJ. Decizia nr. 239/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 239/2005
Dosar nr. 4239/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată cu nr. 754 din 14 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta B.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12806 din 25 noiembrie 2003, emisă de Comisia de specialitate din cadrul pârâtei şi în consecinţă, recunoaşterea calităţii de refugiată, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că părinţii acesteia s-au refugiat în anul 1940, din localitatea Fizeşu Gherlii, judeţul Cluj, la Bucureşti, ca urmare a cedării Ardealului de Nord şi că aceasta s-a născut la 8 martie 1944, în localitatea de refugiu, dobândind acelaşi statut, de persoană refugiată, asemenea părinţilor săi.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, cu motivarea că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută ulterior refugiului părinţilor şi că, de asemenea, nu a avut de suferit persecuţii din motive etnice, întrucât locul naşterii, respectiv capitala ţării, se afla sub administraţie românească.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 4 februarie 2004, instanţa învestită a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pentru perioada 8 martie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, reclamanta fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi, a dobândit statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
S-a mai reţinut că pentru motive de echitate, ar fi nejustificată aplicarea unui regim discriminatoriu pentru copiii minori, refugiaţi împreună cu familiile lor sau născuţi în refugiu, în condiţiile în care şi aceştia au avut de suferit, ca urmare a refugierii forţate din teritoriile ocupate, aceleaşi prejudicii, ca şi părinţii lor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, reiterând motivele invocate în întâmpinarea depusă la judecarea cauzei în fond, şi anume, că: reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută ulterior refugierii părinţilor săi şi că, de asemenea, nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparţinând Statului Român.
Recursul este nefondat.
Prin art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu precizările din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat în situaţia de refugiat, suferind persecuţii din motive etnice.
Astfel, în cauză, se constată că, refugiul familiei reclamantei s-a produs ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, în condiţiile istorice de la acea dată, neavând relevanţă juridică împrejurarea că, reclamanta nu era născută la data refugiului şi că, prin urmare, nu şi-a schimbat domiciliul, câtă vreme aceasta a dobândit prin naştere, statutul juridic de refugiat al părinţilor săi, pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi cea a încetării refugiului.
De asemenea, nici motivul de recurs potrivit căruia reclamanta nu ar fi suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparţinând Statului Român, nu poate fi primit, având în vedere că, însuşi faptul refugierii forţate într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, reprezintă o modalitate de persecuţie etnică, în sensul prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 176 din 4 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2385/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 240/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
