ICCJ. Decizia nr. 2431/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2431/2005
Dosar nr. 8624/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 iunie 2004, reclamantul C.E. a solicitat anularea adresei nr. 1389 din 12 mai 2004, a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, A.R.R. - Agenţia Cluj şi a adresei nr. 14312 din 14 iunie 2004, a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - A.R.R., prin care i s-a refuzat eliberarea licenţei taxi; a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor să-i elibereze licenţa taxi, plus cheltuielile de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul este taximetrist din anul 1999, în anii anteriori obţinând toate avizele necesare desfăşurării acestei activităţi; că, odată cu apariţia Legii nr. 38/2003 a efectuat cursurile de pregătire profesională, a obţinut certificatul de atestare şi a dobândit un autoturism D.S., prin cumpărare, însă i-a fost refuzată eliberarea licenţei taxi, cu motivarea că are cazier judiciar, fiind condamnat în anul 2000, la un an închisoare, pentru infracţiunea de delapidare. Reclamantul apreciază că, dacă la momentul atestării profesionale, având acelaşi cazier, a obţinut licenţă taxi, trebuie să obţină licenţă taxi şi în anul 2004, situaţia fiind aceeaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 1008/2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă faţă de Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - A.R.R., s-au anulat cele două adrese, A.R.R. a fost obligată să elibereze reclamantului, licenţă taxi şi s-a respins acţiunea faţă de A.R.R. - Agenţia Cluj, apreciindu-se că nu are calitate procesuală. A.R.R. a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamant, în cuantum de 68.000 lei.
Instanţa a reţinut că este nejustificat refuzul pârâtei de a elibera licenţă taxi, refuz întemeiat pe argumentul că reclamantul nu îndeplineşte condiţia de onorabilitate, deoarece a fost condamnat în anul 2000, la pedeapsa de un an închisoare, astfel cum prevăd dispoziţiile Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1170/2003. Curtea de apel a apreciat că potrivit art. 4 lit. e) din Legea nr. 507/2002, infracţiunea de delapidare nu este prevăzută, ca reprezentând o interdicţie pentru eliberarea licenţei taxi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, A.R.R. din subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că Legea nr. 507/2002 era abrogată la data pronunţării sentinţei, prin Legea nr. 300/2004; că Legea nr. 300/2004 nu mai distinge asupra infracţiunilor care intră în aprecierea condiţiei de onorabilitate, astfel cum distingea art. 4 lit. c) din Legea nr. 507/2002; că autoritatea competentă să elibereze licenţa, era chemată să aprecieze onorabilitatea solicitantului faţă de gravitatea infracţiunii pentru care a fost condamnat; că este îndeplinită condiţia de onorabilitate, când nu există o condamnare penală a solicitantului, întrucât profesia de taximetrist este de interes public şi trebuie garantată siguranţa călătorilor.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
La data (mai - iunie 2004) la care pârâta a refuzat reclamantului, eliberarea licenţei taxi, era în vigoare Legea nr. 507/2002. În art. 4 al legii sunt enumerate condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitantul, pentru desfăşurarea activităţii în mod independent. La lit. c) a art. 4 din Legea nr. 507/2002, se prevede că petentul nu trebuie să fi fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 281 C. pen., a altor infracţiuni privind regimul legal stabilit pentru unele activităţi economice sau a infracţiunii de fals.
Infracţiunea de delapidare (art. 2151 C. pen.) nu face parte din infracţiunile menţionate de art. 4 lit. e) din Legea nr. 507/2002, care sunt cuprinse în Partea specială a Codului penal, Titlul VII şi Titlul VIII. Infracţiunea de delapidare este cuprinsă în Titlul III (infracţiuni contra patrimoniului).
Din redactarea textului art. 4 lit. e) din Legea nr. 507/2002, se constată că s-au avut în vedere infracţiuni care să aibă legătură cu activitatea desfăşurată de petent, şi nu orice fel de infracţiune.
De altfel, prin Legea nr. 300/2004 (M. Of. nr. 576/29.06.2004), intrată în vigoare, conform art. 24 alin. (1), la 90 de zile de la data publicării, lege prin care a fost abrogată Legea nr. 507/2002, nu mai sunt prevăzute restricţiile menţionate în art. 4 lit. e) din Legea nr. 507/2002.
La art. 5 lit. d) din Legea nr. 300/2004 sunt prevăzute, ca interdicţie pentru desfăşurarea activităţii economice în mod independent, fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal.
Oricum, prevederile Legii nr. 300/2004 nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât la data refuzului pârâtei de a emite licenţă taxi, erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 507/2002.
Nu poate fi primită aserţiunea recurentei, în sensul că autoritatea pârâtă era chemată să aprecieze onorabilitatea solicitantului, întrucât s-ar încuraja arbitrariul şi aprecierea făcută de funcţionari neautorizaţi în acest sens, de lege.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 1008 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 2432/2005. Contencios → |
|---|
