ICCJ. Decizia nr. 2446/2005. Contencios. Refuz recunoaştere calitate de veteran de război. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2446/2005
Dosar nr. 5966/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 decembrie 2003, reclamantul C.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea pârâtului să-i recunoască şi să-i acorde calitatea de veteran de război şi drepturile aferente, potrivit Legii nr. 44/1994.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în primăvara anului 1944, în zona vremelnic ocupată de armata sovietică, a fost mobilizat la executarea unor tranşee de front în localitatea Ţibeni, judeţul Suceava, participând efectiv la această activitate militară, în perioada aprilie - mai 1944.
Prin sentinţa nr. 97 din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 sau 2 din Legea nr. 44/1994, pentru a-i putea fi acordată calitatea de veteran de război.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul C.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a menţionat că a dovedit împrejurarea că timp de 2 săptămâni în primăvara anului 1944, a fost mobilizat de armata sovietică, la executarea de tranşee de front, în care sens a depus la dosar, 2 declaraţii de martori, autentificate la notariat, depoziţii confirmate şi de faptul că urmele tranşeelor există şi astăzi, astfel cum a constatat şi Primăria comunei Satu Mare, în înscrisul emis la 8 noiembrie 2002.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat nulitatea recursului, în raport cu prevederile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., întrucât recursul formulat de reclamant nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi nici dezvoltarea lor.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că nu sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 44/1994, întrucât nu s-au dovedit cele două cerinţe, şi anume, faptul că reclamantul ar fi fost mobilizat în mod obligatoriu şi că ar fi luptat în armata altui stat.
Cât priveşte împrejurarea că există declaraţiile a 2 martori, care confirmă susţinerile reclamantului, acestea nu pot fi reţinute, neîncadrându-se în prevederile art. 5 din aceeaşi lege, care reglementează în mod expres şi limitativ, situaţiile în care poate fi folosită proba testimonială.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de lege, susţinerea pârâtului privind nulitatea cererii, nefiind întemeiată.
Recursul este, însă, nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 44/1994, republicată, au calitatea de veteran de război, persoanele care au participat la primul sau al doilea război mondial, în armata română şi s-au aflat în situaţiile enumerate la lit. a) - g).
De asemenea, sunt consideraţi veterani de război, printre alţii, conform art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, locuitorii provinciilor româneşti, vremelnic ocupate în perioada 1940 - 1945, care au fost încorporaţi sau mobilizaţi în mod obligatoriu şi au luptat în armatele altor state, în cazul în care şi-au păstrat sau redobândit cetăţenia română şi domiciliul în România.
Legea stabileşte la art. 5, că determinarea calităţii de veteran de război se face pe bază de acte oficiale eliberate de organele Ministerului Apărării Naţionale, prin care se confirmă situaţiile prevăzute la art. 1 şi 2. În alin. (4) al textului de lege, se prevede că în cazurile în care cei îndreptăţiţi nu posedă livret militar ori nu li se poate elibera dovada necesară datorită inexistenţei sau distrugerii arhivelor, confirmată în scris, calitatea de veteran de război se va determina de către comisiile de reconstituire, cu martori, în condiţiile prevăzute de lege şi de metodologia stabilită în acest scop, de ministerul de resort.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt, constatând că reclamantul nu se încadrează în nici una din situaţiile reglementate de Legea nr. 44/1994, pentru a obţine calitatea de veteran de război.
În acest sens, probele au fost în mod judicios interpretate, reclamantul neputând fi considerat nici premilitar, întrucât nu a fost identificat, ca atare, de către U.M. 02405 Piteşti, care a comunicat faptul că în cadrul formaţiunilor de pregătire premilitară Suceava şi Rădăuţi nu au fost premilitari repartizaţi pentru prestarea în folosul unităţilor angajate în acţiuni militare, a unor munci de război (lucrări de drumuri şi fortificaţii).
Faţă de acest răspuns negativ, instanţa a procedat corect, reţinând că reconstituirea cu martori a calităţii de veteran de război a reclamantului, care avea doar 16 ani în perioada aprilie - mai 1944, nu se poate face.
În consecinţă, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 97 din 1 aprilie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2434/2005. Contencios. Anularea măsurii de... | ICCJ. Decizia nr. 245/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
