ICCJ. Decizia nr. 249/2005. Contencios. Anulare act administrativ emis de M.A.I.-I.G.P.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 249/2005
Dosar nr. 7966/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 noiembrie 2003, reclamantul O.A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul General al Poliţiei şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, solicitând anularea actului administrativ nr. D 3/S.1/VD 110221, emis de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, reintegrarea sa în funcţia de agent operativ I şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a fost eliberat din funcţia publică, pentru faptul că, la data de 27 august 2003, în timp ce se afla în serviciu, la controlul efectuat de o echipă de ofiţeri din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, au fost găsite asupra sa, sumele de 1010 Euro şi 138.000 lei.
Reclamantul a susţinut că actul prin care a fost sancţionat, nu îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu prevederile art. 268 alin. (2) C. muncii, în sensul că Decizia de sancţionare nu cuprinde toate elementele cerute de lege, fiind nulă absolut.
Curtea de Apel Timişoara. secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 303 din 25 mai 2004, a admis acţiunea reclamantului, a anulat actul administrativ atacat, a obligat Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, să-l reintegreze în funcţia deţinută anterior şi să-i plătească drepturile salariale cuvenite şi a respins acţiunea faţă de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că Decizia de sancţionare este nulă absolut, fiind emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (2) C. muncii şi a dispoziţiei imperative cuprinsă în art. 61 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 360/2002, modificată prin OUG nr. 89/2003.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, susţinând în esenţă că, instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată, cu aplicarea greşită a legii, admiţând excepţia privind nulitatea absolută a dispoziţiei de sancţionare. De asemenea, se arată că în mod eronat instanţa a reţinut că: „Legea nr. 360/2002, modificată, nu conţine dispoziţii contrare legislaţiei specifice funcţiei publice şi nici celei din legislaţia muncii, în ceea ce priveşte reglementarea formei şi conţinutului pe care trebuia să le îndeplinească o decizie de sancţionare disciplinară, astfel că sub acest aspect se aplică pe deplin prevederile art. 268 C. muncii".
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, acesta este funcţionar public civil, cu statut special. Art. 78 al acestui act normativ precizează că „dispoziţiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, cu modificările şi completările ulterioare şi ale altor acte normative în vigoare, aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia specifică poliţistului".
Prevederile art. 103 din Legea nr. 188/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003, stipulează că: „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun, civile, administrative şi penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
Potrivit art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii, „angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare, printr-o decizie emisă în formă scrisă, emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei".
Conform alin. (2) al art. 268 din Legea nr. 53/2003, „sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea, precum şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Dispoziţia de sancţionare cuprinsă în adresa nr. D.3/S.1/VD 110221 din 31 noiembrie 2003, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, către Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad - S.P.F. Nădlac, descrie abaterea disciplinară săvârşită, normele legale încălcate, iar în final precizează că sancţiunea disciplinară aplicată poate fi contestată în termen de 5 (cinci) zile de la data luării la cunoştinţă, prin cerere adresată ministrului administraţiei şi internelor. Această dispoziţie nu face nici o referire la motivele pentru care au fost înlăturate apărările cercetării prealabile.
În conformitate cu prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, sancţiunea disciplinară se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină, ascultarea celui în cauză şi consemnarea susţinerilor sale fiind obligatorie, potrivit alin. (5).
Alin. (2) al art. 60, precizează că destituirea din poliţie se dispune în mod corespunzător, de persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa să acorde gradele profesionale ale poliţistului.
Art. 61 precizează că, poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară aplicată, în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea. Aceasta se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 30 de zile.
În cazul în speţă, prin încheierea din 7 octombrie 2003, Consiliul de Disciplină, deşi a reţinut cererea agentului principal de poliţie O.A., de a fi asistat de avocatul ales, care nu a putut fi prezent la dezbateri, a procedat la soluţionarea în fond a cauzei, propunând destituirea acestuia din funcţie.
În sprijinul cererii sale privind invocarea lipsei de apărare, la dosarul instanţei de fond se află cererea avocatului ales L.S., prin care solicită acordarea unui termen, ulterior datei de 9 octombrie 2003, pentru studierea dosarului şi pentru a propune probe în apărare.
Adresa contestată nu poate constitui decizie motivată, întrucât nu au fost examinate apărările reclamantului, din faza cercetării abaterii şi nu a fost prevăzută instanţa competentă la care se poate contesta sancţiunea.
Dispoziţia de sancţionare a reclamantului-intimat a încălcat şi prevederea imperativă cuprinsă în art. 61 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 360/2002, modificată prin OUG nr. 89/2003, în sensul că şeful ierarhic al celui care a aplicat sancţiunea la care reclamantul a formulat contestaţie, nu s-a pronunţat printr-o decizie motivată, ci printr-o simplă adresă de răspuns la contestaţie.
Pentru argumentele mai sus expuse, în mod corect instanţa de fond a apreciat că înscrisul nr. D.3/S.1/ VD 110221 din 1 noiembrie 2003, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii, fiind lovit de nulitate absolută.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârât se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 303 din 25 mai 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2477/2005. Contencios. Anulare Hotarâre de... | ICCJ. Decizia nr. 2490/2005. Contencios. Anulare decizii D.G.V.... → |
|---|
