ICCJ. Decizia nr. 2473/2005. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2473/2005
Dosar nr. 422/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 3 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea Secţiei de Control Financiar Ulterior nr. 14416/2002 şi a pus în aplicare procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002 şi a penalizat pe SC M.I. SA Bucureşti, cu suma de 500.000 lei pe zi întârziere, începând cu data scadentă, 13 septembrie 2002 şi până la îndeplinirea obligaţiei de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată. A dispus luarea măsurii asigurării asupra bunurilor mobile, imobile şi a oricăror venituri ale intimatei SC M.I. SA Bucureşti, în limita amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 67.000.000 lei, calculată pe perioada 13 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 (data pronunţării) şi în continuare, până la îndeplinirea obligaţiei din procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că SC M.I. SA Bucureşti nu a pus la dispoziţia Curţii de Conturi, documentele referitoare la evidenţa contabilă, încasarea şi virarea pe destinaţiile legale a sumelor încasate în contul creanţelor externe provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională existente în sold la 31 decembrie 1989, deşi acestea au fost solicitate în mod repetat în perioada 4 - 23 septembrie 2002, iar prin adresa nr. 1586 din 10 septembrie 2002 i s-a cerut să prezinte următoarele documente:
- bilanţurile contabile anuale şi balanţele de verificare (sintetice şi analitice), pe perioada 31 decembrie 1989 - 30 iunie 2002;
- fişele de cont pentru clienţii externi întocmite în perioada 31 decembrie 1989 - 30 iuie 2002;
- fişele de cont pentru cheltuielile aferente fiecărei creanţe de încasat;
- situaţia încasărilor în contul creanţelor externe în perioada 1990 - 2002;
- documente de plată şi extrase de cont din care să rezulte sumele virate la bugetul de stat, ca urmare a recuperării creanţelor externe ale României, conform Legii nr. 29/1994, Legii nr. 81/1991 a datoriei publice;
- documente privind privatizarea societăţii din care să rezulte modul cum au fost evidenţiate şi reglementate creanţele externe ale României, provenite din activitatea de comerţ exterior desfăşurată înainte de 31 decembrie 1989;
- procese-verbale de preluare la datoria publică a creditelor acordate de B.R.C.E., anterior anului 1990, pentru realizarea de exporturi şi lucrării de construcţii montaj;
- sume virate la bugetul de stat din creanţe externe încasate de societate, conform HG nr. 447/1994 şi Legii nr. 7/1992;
- actele bilaterale întocmite cu partenerii externi privind confirmarea sumelor provenite din creanţe externe.
Faţă de refuzul SC M.I. SA Bucureşti, exprimat prin adresa nr. 1446 din 11 septembrie 2002, s-a considerat că potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, au fost încălcate obligaţiile prevăzute la art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege şi în consecinţă, s-a aplicat o penalizare de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. S-a reţinut competenţa controlorilor curţii, în controlul efectuat, deşi societatea este cu capital privat, şi legalitatea învestirii prin proces-verbal de constatare a abaterii civile.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 343 din 23 mai 2003, a respins recursul jurisdicţional declarat de SC M.I. SA Bucureşti.
Considerând Decizia nelegală, SC M.I. SA Bucureşti a declarat recurs în baza art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în fond, respingerea cererii Secţiei de Control Ulterior.
Se susţine că greşit s-a respins excepţia lipsei competenţei materiale a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi, de a judeca abaterea civilă cu care a fost învestit.
Din moment ce societatea e privatizată, ea nu mai poate fi controlată de Curtea de Conturi, de aici nelegalitatea controlului.
Instanţa nu a fost legal învestită prin actul Procurorului financiar. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanţa nu s-a pronunţat asupra unei probe hotărâtoare, „minuta ANEIR, care face dovada discuţiilor purtate de reprezentanţii a şapte societăţi comerciale, printre care şi SC M.I. SA Bucureşti, cu reprezentanţii Curţii de Conturi, în zilele de 27 septembrie 2002 şi 1 octombrie 2002.
Pe fondul cauzei se impunea respingerea cererii de punere în aplicare a procesului-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002, societatea fiind privatizată şi nefigurând ca debitor al statului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea Curţii de Conturi nr. 94/1992, „toate persoanele juridice şi fizice supuse controlului sau jurisdicţiei Curţii de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele şi informaţiile solicitate la termenele stabilite de Curte şi să-i asigure accesul la sediile lor, dacă aceasta hotărăşte efectuarea controlului sau cercetarea la faţa locului".
Încălcarea obligaţiilor arătate mai sus constituie abatere, ce se sancţionează conform art. 128 din aceeaşi lege, cu 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În cauză, societăţii M.I. SA Bucureşti i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea nr. 94/1992, republicată, înregistrat sub nr. 47033 din 25 septembrie 2002, de Secţia de Control Ulterior – Divizia controlului general de execuţie a bugetului de stat, datoriei publice, creanţelor statului şi activităţii bancare din cadrul Curţii de Conturi, întrucât nu a pus la dispoziţia echipei de control, documentele referitoare la evidenţa contabilă, încasarea şi virarea pe destinaţiile legale a sumelor încasate în contul creanţelor externe, provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deşi acestea au fost solicitate repetat în perioada 4 - 23 septembrie 2002.
S-a solicitat Colegiului jurisdicţional să stabilească amenda conform art. 129 teza a II-a.
Controlul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 17 lit. a) din Legea nr. 94/1992 a Curţii de Conturi privind modul de formare şi gestionare a datoriei publice şi situaţiei garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe, pe hotărârea nr. 102 din 29 august 2002 a Plenului Curţii, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispoziţiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea şi verificarea pe destinaţiile legale a sumelor prevăzute din creanţele externe ale României, la societăţile comerciale care au derulat activităţi de export, înainte şi după 1989 şi pe nota anexă la această hotărâre.
Conform acesteia, la bugetul statului figurează nerecuperate şi nevirate, creanţe externe în valoare de 2.239,6 milioane de lei şi 955,9 milioane ruble transferabile.
Chiar dacă societatea este privatizată în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 121 din 19 octombrie 1993, controlul este legal, pentru că vizează perioada până la privatizare, obiectul său priveşte diminuarea datoriei publice a statului, modul de urmărire şi încasare a creanţelor externe, cât şi respectarea destinaţiei legale a sumelor, încasate din creanţele externe ale României [art. 17 lit. c) din Legea nr. 94/1992, modificată şi completată prin Legea nr. 77/2002].
În condiţiile date, în mod justificat s-a reţinut competenţa de soluţionare în favoarea Colegiului jurisdicţional şi legalitatea controlului.
Cât priveşte excepţia nelegalităţii sesizării direct prin proces/verbal de constatare a abaterii, ea nu poate fi primită, întrucât art. 129 din Legea nr. 94/1992 stabileşte, pe de o parte, că abaterile prevăzute la art. 127 / 128 se constată de controlorii financiar, iar pe de altă parte, că amenda se stabileşte de Colegiul jurisdicţional.
În consecinţă, instanţa a fost legal învestită direct prin procesul-verbal de constatare a abaterii civile conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege.
Instanţa nu a fost învestită prin actul de sesizare al Procurorului financiar (art. 37) sau completului (art. 31), pentru a fi competent Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti conform art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege care prevede că: „Colegiul jurisdicţional al Curţii judecă şi alte cauze care nu sunt în competenţa celorlalte colegii".
Nici critica vizând nemotivarea hotărârii nu poate fi primită, instanţa precizând conform art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivele de fapt şi de drept ce au dus la formarea convingerii, precum şi cele pentru care s-au înlăturat apărările făcute.
Minuta ANEIR, nu constituie o probă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi care să atragă conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ., modificarea hotărârii.
Probele de la dosar nu fac dovada că recurenta ar fi prezentat documentele solicitate în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, prin adresa nr. 1586 din 10 septembrie 2002, astfel că abaterea constatată prin procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002, este temeinică şi legală, iar amenda respectă cerinţele legii.
Recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.I. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 343 din 23 mai 2003 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 245/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2477/2005. Contencios. Anulare Hotarâre de... → |
|---|
