ICCJ. Decizia nr. 2454/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2454/2005
Dosar nr. 4965/2003
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 martie 2003, reclamantul P.E. a contestat hotărârea nr. 1348/1449 din 7 februarie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, susţinând că este nelegală şi netemeinică, pentru că a fost dată cu ignorarea probelor care confirmă efectuarea stagiului militar în perioada 1952 - 1955, într-un detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a depus la Comisia pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, actele necesare, din care rezultă că a satisfăcut stagiul militar integral în Detaşamentul de munci nr. 16 - Dorobanţu, Poarta Albă şi că în mod nejustificat, comisia sus-citată i-a respins cererea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1442 din 25 septembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.E., a anulat hotărârea nr. 1348/1449 din 7 februarie 2003 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999.
Constată că în perioada 17 iulie 1952 - 27 iulie 1955, reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul detaşamentelor de muncă şi beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 17 iulie 1952 - 27 iulie 1955, începând cu 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul a fost încorporat la data de 17 iulie 1952, pentru Detaşamentul 16 Dorobanţu şi în timpul stagiului militar a fost pregătit şi calificat ofiţer în construcţii, lucrând în perioada 1952 - 1955, în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. CTP/4223 din 30 iulie 2003, eliberată de U.M. 02405 Piteşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi invocând dispoziţiile art. 305 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., şi reclamantul P.E.
Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că din documentele prezentate a rezultat că pe perioada satisfacerii stagiului militar, petentul nu a prestat muncă fizică, fiind calificat pe funcţia de contabil şi economist contabil principal, rezultând că pentru aceste funcţii a fost retribuit cu salariu.
Recurentul-reclamant a recurat sentinţa, numai în ceea ce priveşte data de la care s-au acordat drepturile, solicitând acordarea drepturilor de la data de 1 septembrie 2002, iar nu de la 1 septembrie 2003.
Pe parcursul soluţionării cauzei, reclamantul P.E. a decedat, procesul fiind continuat de succesoarea acestuia, P.C.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".
Din actul emis de Serviciul Muncii, Direcţia Generală a Efectivelor nr. 40931 din 28 iulie 1955, rezultă că reclamantul a fost încorporat la data de 17 iulie 1952, pentru Detaşamentul 16 Dorobanţu şi în timpul stagiului militar a fost pregătit şi calificat ofiţer în construcţii.
Acest act se coroborează cu certificatul nr. 527779 din 23 septembrie 1998, care confirmă faptul că reclamantul a lucrat în cadrul Direcţiei Generale a Efectivelor din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1952 - 1955, şi cu adeverinţa nr. CTP/4223 din 30 iulie 2003, eliberată de U.M. 02405, din care rezultă efectuarea stagiului militar în perioada 17 iulie 1952 - 27 iulie 1955.
Împrejurarea că în timpul efectuării stagiului militar a fost retribuit sau că după terminarea stagiului a fost angajat la acelaşi detaşament, este irelevantă asupra recursului şi acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În ceea ce priveşte recursul formulat de P.E., Curtea constată că prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
Aşadar, înscrierea existentă în dispozitivul sentinţei, în sensul că drepturile se acordă reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2003, în loc de 1 septembrie 2002, reprezintă o eroare materială care urmează să fie rectificată în condiţiile art. 281 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P.E. şi de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1442 din 25 septembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2453/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2455/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
