ICCJ. Decizia nr. 2462/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2462/2005
Dosar nr. 5968/2004
Şedinţa publică din 12 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.D. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, solicitând anularea hotărârii nr. 1635 din 23 decembrie 2003.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta a arătat că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea, întrucât prin actele depuse la dosar, a făcut dovada că părinţii săi au fost refugiaţi şi că s-a născut în timpul refugiului acestora şi astfel, că este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de această lege.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 473 din 30 martie 2004, a admis acţiunea reclamantei S.D. A anulat hotărârea nr. 1635 din 23 decembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 7 iunie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că s-a făcut dovada că părinţii reclamantei s-au refugiat din Ardealul de Nord, în localitatea Timeria.
În perioada în care familia s-a aflat în refugiu, respectiv la data de 7 iunie 1943, s-a născut reclamanta care beneficiază, începând cu această dată şi până la data limită prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de drepturile prevăzute de această lege, având în vedere că dispoziţiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod expres şi limitativ, înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit, prima instanţă a admis cererea reclamantei, întrucât nu beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut ulterior sau în timpul refugiului, în acest sens fiind precizările Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale nr. 1821/2001, date în vederea aplicării unitare a acestei legi.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu se contestă faptul că reclamanta S.D. s-a născut la data de 7 iunie 1943, în localitatea de refugiu a părinţilor săi.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faptul că se invocă de către recurentă, Precizările Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale nr. 1821/2001, date pentru aplicarea unitară a Legii nr. 189/2000, nu este de natură a modifica soluţia instanţei şi implicit, să dea o altă interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale poate emite norme pentru aplicarea unitară a Legii nr. 189/2000, norme care, însă, nu pot fi contrare legii şi nu pot adăuga la lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 473 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2461/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2464/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
