ICCJ. Decizia nr. 2505/2005. Contencios. Anulare hotărâre C.N.C.D. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2505/2005
Dosar nr. 6552/2004
Şedinţa publică din 13 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 martie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâtul C.N.C.D., pentru a se anula hotărârea emisă de acesta sub nr. 38 din 18 februarie 2004.
Reclamantul a arătat că prin hotărârea nr. 540/2002 (anexa 9, pct. 11), Consiliul Local al municipiului Constanţa a stabilit pentru anul 2003, o taxă de acces în staţiunea Mamaia, pentru autoturismele care nu au număr de înmatriculare în judeţul Constanţa. Considerându-se subiectul unei discriminări în legătură cu această taxă, a sesizat pârâtul, care prin hotărârea nr. 383 din 4 decembrie 2003, a constatat că aceasta are caracter discriminatoriu şi prin instituirea ei se încalcă dispoziţiile art. 25 din Constituţia României.
Ulterior, pârâtul a revizuit această hotărâre, stabilind la 18 februarie 2004, prin hotărârea nr. 38, că taxa de acces nu are caracter discriminatoriu, aceasta aplicându-se tuturor cetăţenilor, inclusiv celor din Constanţa, cu excepţia celor ce au domiciliul stabil în municipiul Constanţa.
Hotărârea iniţială nu putea fi revizuită, întrucât dispoziţiile OG nr. 137/2000 nu prevăd acest lucru, nu rezultă cine a cerut acest lucru, astfel că se încalcă principiul disponibilităţii.
La baza hotărârii revizuite stau propunerile Consiliului Local Constanţa, exprimate prin două adrese, eventuala desfiinţare anterioară a taxei de acces, nu înlătură situaţia de fapt creată la momentul anului 2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 623 din 30 martie 2004, a admis acţiunea, reţinând că în speţă, revizuirea dispusă este echivalentă cu o revocare a hotărârii anterior emise de pârât, în raport cu sesizarea reclamantului şi că nu sunt întrunite condiţiile pentru a fi dispusă.
Considerând hotărârea nelegală, pârâtul a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea şi în fond, respingerea acţiunii.
În esenţă, se arată că de la data emiterii hotărârii nr. 383 din 4 decembrie 2003, s-au schimbat condiţiile de plată a taxei de acces în staţiunea Mamaia (nu este vorba de intenţie, ci de modificare), s-a extins această obligaţie asupra tuturor posesorilor de auto, excepţie făcând persoanele care au domiciliul în municipiul Constanţa.
Greşit s-a reţinut că revizuirea ar fi echivalentă revocării.
Consideră că revizuirea nu a fost făcută pentru nerespectarea legii la emiterea primei hotărâri, ci pentru că discriminarea nu mai există, Hotărârea Consiliului Local al municipiului Constanţa nr. 540/2002 a fost modificată.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că la sesizarea reclamantului, pârâtul a dat hotărârea nr. 383 din 4 decembrie 2003, prin care a constatat că Hotărârea Consiliului Local al municipiului Constanţa nr. 540/2002, prin care se stabilea pentru anul 2003, o taxă de acces în staţiunea Mamaia, pentru autoturismele care nu au număr de înmatriculare în judeţul Constanţa, are un caracter discriminatoriu.
Procedeul folosit de pârât, revizuire, nu este prevăzut în OUG nr. 137/2000, astfel că justificat instanţa a apreciat că în fapt s-a procedat la o revocate a hotărârii nr. 383 din 4 decembrie 2003.
Pentru a opera revocarea unui act administrativ, trebuie ca autoritatea emitentă să constate că acesta este ilegal sau nu mai este oportun, adică a fost emis cu nerespectarea legii sau a unor acte administrative de rang superior, nu sunt schimbate condiţiile economico-sociale avute în vedere la emiterea actului.
În cauză, nici una din aceste condiţii nu este îndeplinită.
Din considerentele hotărârii contestate, rezultă că soluţia pronunţată se bazează pe intenţia Consiliului Local al municipiului Constanţa de a elimina caracterul discriminatoriu al taxei pentru accesul în staţiunea Mamaia.
Împrejurarea că în prezent se afirmă că au fost luate măsuri de înlăturare a discriminării, nu are relevanţă, taxa era pentru anul 2003 şi cum nu s-au reţinut aspecte privind nerespectarea legii la emiterea hotărârii iniţiale, soluţia instanţei, de admitere a acţiunii, este temeinică şi legală.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.C.D. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 623 din 30 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2500/2005. Contencios. Refuz nejustificat... | ICCJ. Decizia nr. 2516/2005. Contencios. Anulare decizie de... → |
|---|
