ICCJ. Decizia nr. 2544/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2544/2005
Dosar nr. 6096/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 noiembrie 2003, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 8496/7855 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, susţinând că este fiica lui F.S., persoană strămutată din Durostor - Bulgaria, în România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 536 din 18 martie 2004, a respins acţiunea reclamantei, reţinând că aceasta nu a făcut dovada legăturii ei de rudenie cu S.F., titularul situaţiei de avere imobiliară rurală, persoană strămutată din Bulgaria, în România şi nici dovada că aceasta era una şi aceeaşi persoană cu tatăl ei, C.F., indicat ca atare în certificatul de naştere al reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta P.M., susţinând că sentinţa instanţei de fond este contrară probelor administrate în cauză.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestei legi, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Proba îndeplinirii acestor condiţii se poate face, potrivit HG nr. 127/2002, cu acte oficiale sau în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, o serie de acte oficiale din care rezultă că numitul S.F. a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre Bulgaria şi România, în conformitate cu tratatul dintre cele două ţări, din 1940, fiind strămutat din Cadrilater, precum şi acte de stare civilă din care rezultă că este fiica lui C.F., născută la 14 martie 1935, în comuna Albeşti, raionul Roşiori de Vede.
Nici una din aceste probe nu dovedeşte că recurenta îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, neexistând la dosar nici dovezi privind legătura ei de rudenie cu S.F., persoană într-adevăr strămutată din Cadrilater şi nici dovezi în sensul că tatăl ei, C.F. este una şi aceeaşi persoană cu S.F.
Pentru aceste considerente şi constatând că, potrivit dispoziţiilor art. 304 şi 3041 nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei civile nr. 536 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2530/2005. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 2545/2005. Contencios → |
|---|
