ICCJ. Decizia nr. 288/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 24 februarie 2004, astfel cum a fost precizată la 8 martie 2004 și 16 martie 2004, reclamantul M.I. a chemat în judecată Banca Națională a României, sucursala municipiului București, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns motivat în drept, privind punerea în executare a deciziei penale nr. 1444 din 19 martie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, urmare a cererii înaintată prin executorul judecătoresc B.D., la data de 10 decembrie 2003 și trimisă pârâtei, la 15 decembrie 2003.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 48/F/C din 29 martie 2004, a respins ca nefondată, acțiunea, reținând în raport cu actele depuse la dosar, că pârâta a răspuns cererilor adresate de reclamant.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041 C. proc. civ., susținând în esență că adresele prin care pârâta i-a răspuns cererilor sale, sunt nelegale, întrucât îl vatămă în drepturile sale de moștenitor sesizar al bunicului său I.M., prin refuzul restituirii celor 90 monede din aur care au fost confiscate nelegal și a căror restituire a fost dispusă prin decizia penală nr. 1444 din 19 martie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală.
Recursul este nefondat.
La cererea adresată de reclamant, prin executorul judecătoresc, la 10 decembrie 2003 și trimisă la 15 decembrie 2003, pârâta a răspuns prin adresele nr. 10341 din 1 martie 2004, nr. 10660 din 6 martie 2004 și, respectiv, din 10 martie 2004.
Faptul că răspunsurile pârâtei nu au conținutul solicitat de reclamant, cât timp cuprinsul răspunsului la cererile adresate este atributul exclusiv al organului administrativ, nu constituie motiv de nelegalitate, astfel cum susține recurentul-reclamant și nici nu reprezintă o vătămare în drepturile sale de moștenitor sesizar al bunicului său, I.M.
Pârâta i-a comunicat recurentului, modul în care trebuie să procedeze, pentru a se trece la executarea hotărârii judecătorești de care se prevalează eventuala nemulțumire, față de modul de soluționare a cererii, urmând a fi rezolvată pe calea dreptului comun.
Așa fiind, recursul declarat de reclamant este nefondat și a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 252/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1/2005. Contencios → |
|---|
