ICCJ. Decizia nr. 277/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 octombrie 2003, la Tribunalul Bacău, trimisă prin declinare de competență, la Curtea de Apel Bacău, reclamanta T.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 590 din 9 mai 2003, emisă de Comisia Județeană de Pensii Bacău și constatarea calității sale de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii arată că hotărârea contestată este eronată, dată cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 108 din 24 februarie 2004, a admis acțiunea, în sensul că a modificat sentința, prin admiterea cererii și constatarea că reclamanta îndeplinește calitatea de refugiată, conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 586/2002 și că beneficiază de drepturile prevăzute de lege, începând cu 1 ianuarie 2003.
Instanța reține că, împreună cu membrii familiei sale, reclamanta s-a refugiat, la 30 mai 1944, din cauza frontului care avansa spre localitatea în care domicilia, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău a declarat recurs împotriva sentinței, menționând că instanța nu a avut în vedere toate documentele depuse la dosar, din care rezultă că reclamanta s-a refugiat dintr-o localitate, în altă localitate, ambele aflate pe teritoriul României, iar simplul fapt că România era în stare de război cu Rusia, nu conduce la concluzia că reclamanta a suferit o persecuție din motive etnice.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost adoptată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, și modificată prin Legea nr. 586/2002, "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează (...) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Din textul de mai sus rezultă că numai persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată din cauza persecuțiilor din motive etnice, este beneficiară a prevederilor acestuia.
Or, intimata nu a părăsit localitatea de domiciliu, din cauză că ar fi fost persecutată din motive etnice, ci s-a retras din cauza înaintării frontului, ca măsură de protecție a sa.
Chiar dacă din extrasul din Tabelul de refugiați întocmit în anul 1944, de către Prefectura județului Bacău, rezultă că tatăl intimatei s-a refugiat din comuna Băiceni, județul Iași, în comuna Șerbești, județul Bacău, la 30 mai 1944, trebuie reținut că refugierea dintr-o altă localitate aflată sub administrație românească, într-o altă localitate aflată sub aceeași administrație, nu s-a datorat persecuției din motive etnice, ci a fost o măsură de protejare a cetățenilor români, de pericolele existente în zona de conflict armat.
Ca atare, în temeiul art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 și 314 C. proc. civ., a fost admis recursul, sentința recurată a fost casată, iar pe fond a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 439/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 294/2005. Contencios → |
|---|
